Cine profita de moartea presedintelui polonez Lech Kaczynski

Rusii si americanii s-au cam ciondanit dupa ce Mihail Gorbaciov, la intelegere cu George H.W. Bush, au pus pe butuci Uniunea Sovietica. Primii voiau sa mentina zona de influenta a Rusiei asupra fostului bloc comunist, iar ceilalti - chipurile -, s-o penetreze. In cateva situatii petrecute dupa 1990, relatiile dintre cele doua mari puteri au ajuns sa fie deosebit de controversate. Dar presedintii Boris Eltin, Vladimir Putin, Bill Clinton si George W. Bush au stiut sa le gestioneze. Asta nu inseamna ca tensiunile dintre Moscova si Washington s-au diminuat. Ba, chiar s-au amplificat, cand cu scutul antiracheta, ce urma sa fie amplasat in Polonia - ambitie americana neinteleasa de multi comentatori si analisti politici la vremea respectiva.

 

Initial, cum spuneam, s-a crezut ca americanii au de gand sa-si extinda zona de influenta asupra Europei, in detrimentul rusilor. Nimic mai fals, pentru ca yankeii nu au nevoie de mai multa influenta, cata vreme britanicii ii reprezinta cum se cuvine pe batranul continent, iar ceilalti aliati din NATO nu misca in front. Cu toate acestea, rusii s-au ofuscat rau de tot cand au auzit de scutul antiracheta. De ce tocmai in Polonia? Ce stiau americanii, iar ei nu? Moment in care au intrat in joc satelitii. Care sateliti au determinat ca polonezii dispun de mari rezerve de gaze naturale despre care ei nu stiu. Si cum rusii controleaza Europa cu propriile gaze, n-ar avea nicio nevoie de concurenta. Mai ales ca o exploatare intensiva a acestor rezerve este capabila sa detroneze monopolul rusesc al Gazprom asupra pietei europene. Iata o miza tocmai buna de disputat si de negociat, pe fondul faptului ca nici rusii nu se aratau prea incantati de interventiile americanilor in Irak, unde petrolul curge la robinet, sau in Afganistan. Asadar, putem aprecia ca intre cele doua mari puteri s-au pus la cale noi aranjamente la nivel mondial.

 

Relatiile dintre Varsovia si Kremlin au atins tensiuni maxime, in timpul mandatului presedintelui Kaczynski, incheiat tragic. Cum s-a ajuns aici, vom arata in continuare.

 

Ideea amplasarii unui scurt antiracheta in Cehia si Polonia, pe care cele doua tari au imbratisat-o cu mult entuziasm, a fost lansata in timpul mandatului lui George W. Bush. Rusii au innebunit cand au auzit, ignorand explicatia ca instalatia ar apara Europa, chipurile, de regimurile de la Teheran si Phenian. Inca in exercitiu la acea vreme, prin vara lui 2007, presedintele Vladimir Putin a venit cu cateva contraoferte pentru americani. Sa amplaseze scutul in Azerbaidjan, la statia radar de la Gabala, inchiriata de Armata Rusa pana in 2014. Iar interceptoarele sa fie garate in Turcia, Irak sau pe platforme maritime, dar in niciun caz in Polonia.

 

Aparent luat prin surprindere, Bush n-a exclus propunerile, problema ramanand in coada de peste. Probabil ca, din acel moment, intre cele doua mari puteri au demarat tot felul de negocieri cu privire la zonele de influenta.

 

In ciuda acestor dispute, Varsovia si Washingtonul au incheiat un acord privind mobilizarea, pana in 2013, a zece interceptoare de rachete balistice cu raza lunga de actiune, cuplate cu un puternic radar in Cehia. Apoi, a fost mobilizata in Polonia o baterie de rachete americane sol-aer de tip Patriot, ceea ce i-a isterizat pe rusi.

 

Dupa instalarea noului presedinte, Dmitri Anatolyevich Medvedev, la Kremlin situatia nu s-a schimbat semnificativ. Pana cand la Casa Alba n-a ajuns si Barack Hussein Obama al II-lea. Acesta a renuntat rapid la scutul antiracheta in Europa, spre marea satisfactie a rusilor si deceptia polonezilor si cehilor.

 

Ulterior, a fost facuta publica informatia ca Polonia a descoperit pe teritoriul sau o mare cantitate de gaze naturale, care ar putea spori rezervele totale ale Europei cu 47%. In detrimentul companiei rusesti Gazprom, care asigura circa 2/3 din consumul batranului continent. Numai ca extragerea acestora din rocile in care sunt captive este foarte costisitoare, necesitand investitii majore. Iar Polonia nu le poate suporta, chit ca este singura tara din Europa care nu a intrat in recesiune pe timpul crizei. Motiv pentru Lech Kaczynski sa apeleze din nou la americani si sa-i enerveze pe rusi. Deja companiile americane ConocoPhillips, ExxonMobil si Marathon, precum firma canadiana Talisman Energy si-au aratat disponibilitatea sa puna afacerea pe picioare, primele gaze naturale urmand a fi extrase peste patru, cinci ani.

 

Descoperirea zacamintelor i-a venit ca o manusa presedintelui polonez, pe motiv ca isi va scapa tara de controul exercitat de rusi prin Gazprom, ba le va mai face si o concurenta acerba. In acelasi timp, pe masa de lucru a Guvernului polon se afla un contract de furnizare a gazelor naturale din 2008 pana in 2037, care ar fi dus dependenta polonezilor la un procent de peste 80%. In final, in urma opozitiei Uniunii Europene, contractul a fost incheiat doar pana 2022, dar presedintele Kaczynski se pregatea sa-l blocheze din punct de vedere juridic, pe masura ce reusea extragerea gazelor naturale autohtone. N-a mai apucat, sfarsind in tragicul accident aeronautic de la Smolensk, din 10 aprilie 2010, alaturi de alte 95 de persoane.

 

De moartea presedintelui Lech Kaczynski profita in primul rand Rusia. Cum a scapat de scutul antiracheta, care i s-ar fi infipt in coasta, are un timp de respiro de cinci ani, pana cand investitorii vor veni in Polonia sa extraga gaze naturale. Daca vor veni, caci multe se mai pot intampla intre timp.

 

Profita si SUA, pentru ca au cazut la pace cu rusii si isi pot vedea de conflictele lor armate, in lupta pentru petrol. Dupa cum se poate observa, in ultima vreme, protestele Kremlinului la adresa agresiunilor armate ale americanilor au devenit mai mult formale. La fel cu cele ale Beijingului, care nu-si poate permite sa ignore o piata de desfacere a produselor sale atat de importanta cum este cea americana.

 

Profita si FMI, care fusese atentionat deja de Kaczynski ca, vreme de minimum 15 ani, nu mai are nevoie de imprumuturi. Acum, poate ca in Polonia va fi nevoie de credite.

 

Profita si UE, deoarece o tara independenta din punct de vedere economic si financiar in interiorul comunitatii nu este de dorit. Iar in acest sens sa remarcam ca, 80% din legumele si fructele de pe piata poloneza sunt de provenienta autohtona, restul alimentelor inregistrand procente apropiate. Iar TVA la alimente este de 5%, 8% si 12%, in vreme ce media europeana se situeaza la 19,6%. Din care TVA se deduc importante procente pentru buna functionare a UE.

 

Dan Coste