Procurorul Mihaela Cozmaciuc face justiție ”ca la mama acasă”

Societatea Vitifam SRL vrea să facă agricultură. A luat de la Domeniile Statului câteva mii de hectare, a plătit în avans redevențele și încearcă să muncească pământul. Dar nimic nu poate fi așa de simplu, în România. Vorbim despre o adevărată aventură prin zeci de săli de judecată, cu dosare uriașe care ar putea fi ușor soluționate.

Prin aplicarea legii. Incredibil pentru cei care privesc din afară, fiecare pas spre terminarea proceselor este urmat de doi pași înapoi. Din plângerea pe care SC Vitifam SRL a înaintat-o către Consiliul Superior al Magistraturii descoperim ițele încurcate ale unei afaceri de milioane de euro, pe care statul român le pierde cu zâmbetul pe buze.

Speța pare simplă, la prima vedere: Agenţia Domeniilor Statului a concesionat un teren agricol de peste 8.000 de hectare, unei societăţi comerciale, SC Vitifam SRL, din Feteşti. Pentru că acelaşi teren era dorit şi de o altă societate, care-l avusese concesionat anterior, s-a ajuns în instanţă. După mai multe procese, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că terenul revine Vitifam. ADS ieşea şi în câştig, preţul primit ca redevenţă fiind mai mare decât cel oferit de societatea concurentă. Dar pentru că se încurcau, probabil, ceva interese, s-a făcut recurs, procesul a luat-o de la capăt.

Cine credeţi că a făcut recursul cu pricina? Ei bine, Mihaela Cozmaciuc, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, teoretic, trebuie să apere interesul statului, adică al ADS. Iar domnia sa, înţelege, să apere interesele statului dând mai ieftin terenul în cauză, adică aducând mai puţini bani la buget. De ce, oare? La dosar se regăseşte şi o expertiză, care demonstrează că Statul român va fi păgubit în timp, cu peste 20 milioane euro.

REZULTATELE RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ EXTRAJUDICIARĂ

În conformitate cu examinările materialului documentar menţionat în introducerea şi cuprinsul prezentului raport de expertiză, formulăm următoarele concluzii la obiectivele fixate acesteia:

Cuantumul redevenţei care ar trebui plătită în anul 2011 de SC A& S INTERNAŢIONAL 2000 - contractul de concesiune nr.10/05.2004, către Agenţia Domeniilor Statului pentru un teren cu destinaţie agricolă în suprafaţa de 8546 ha este de 3288992,09 lei.

Cuantumul redevenţei care ar trebui plătită în anul 2011 de SC VITIFAM SRL - contractul concesiune nr.11/27.05.2011, către Agenţia Domeniilor Statului pentru un teren cu destinaţie agricolă în suprafaţa de 8546 ha este de 4805137,22 lei.

Dacă pentru un an redevenţa ce ar trebui achitată către Agenţia Domeniilor Statului de către SC VITIFAM, pentru anul 2011 - contractul concesiune nr. 111/21.05.2011 este cu 1516145,13 lei mai mare decât redevenţa ce ar trebui achitată de SC A& S INTERNAŢIONAL 2000 - contractul de concesiune nr. 10/05.2004, în 20 de ani diferenţa între cele două contracte de concesiune va fi de 30.322.902,6 lei.

Plângere împotriva procurorului

Cum era şi firesc, reprezentanţii Vitifam au adresat CSM o plângere prin care aduc la cunoştinţă acestei instituţii detaliile cazului. „Subscrisa, S.C. VITIFAM S.R.L., formulăm prezenta plângere, prin care solicităm Consiliului Superior al Magistraturii:

Să verifice în ce măsură au fost respectate de către procurorul Mihaela Cozmaciuc dispoziţiile legale privind promovarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri în materie civilă în dosarul nr. 1281/2/2008 aflat în prezent pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
Să declanşeze cercetarea disciplinară şi să procedeze la atragerea răspunderii disciplinare a magistratului Mihaela Cozmaciuc, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

Să aplice sancţiunile disciplinare corespunzătoare, în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, împotriva procurorului Mihaela Cozmaciuc, având în vedere următoarele motive:

La sesizarea intervenientei A&S, procurorul Mihaela Cozmaciuc a promovat calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 270/16.06.2011.

În acest scop, magistratul nu a studiat nici actele dosarului, nici hotărârea recurată în vederea stabilirii necesităţii (ca urmare a unor vicii de legalitate ale acestei hotărâri) şi oportunităţii (prin prisma protejării intereselor statului român faţă de care are această obligaţie) promovării recursului, ci doar a preluat în mod fidel argumentele invocate prin recursul promovat de intervenienta A&S.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia atacată ca urmare a învestirii cu rejudecarea apelului formulat de către Agenţia Domeniilor Statului conform deciziei de casare nr. 3932/30.11.2007 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor formulate de ADS şi intervenienta S.C A&S International 2000 S.R.L.

În soluţionarea apelului, Curtea de Apel Bucureşti a dispus efectuarea unui raport de expertiză în completare, având ca obiectiv stabilirea argumentată a suprafeţei de teren necesară exploatării activelor deţinute de reclamantă în raport de natura fiecăruia dintre acestea, aspect de fapt impus a fi lămurit exact în această formă de către înalta Curte prin ultimul paragraf al deciziei de casare.

După întocmirea acestei expertize suplimentare, instanţa de apel a analizat întreg probatoriul administrat şi a stabilit situaţia de fapt relevantă în cauză:

Din conţinutul şi concluziile raportului de expertiză rezultă că suprafaţa necesară exploatării activelor este de 8546,12 ha, aceeaşi suprafaţă cu cea stabilită prin sentinţa comercială nr.7786 din 09.06.2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a Comercială, argumentându-se această concluzie prin conţinutul raportului de expertiză.

Procurorul Mihaela Cozmaciuc şi-a exercitat profesia cu gravă neglijenţă ceea ce a condus la o eroare judiciară. Procurorul a promovat o cale de atac vădit neîntemeiată, cu încălcarea normelor de procedură incidente

Dispoziţiile art. 45 alin. 5 C.proc.civ. îi conferă procurorului legitimare procesuală activă în promovarea căilor de atac împotriva oricăror hotărâri "în condiţiile legii".

Aşadar, pornind de la situaţia premisă a respectării dispoziţiilor legale incidente (de drept material sau procesual), procurorul poate promova cale de atac împotriva oricărei hotărâri.

În speţa de faţă, situaţia premisă nu este îndeplinită, în sensul că procurorul Mihaela Cozmaciuc a promovat un recurs cu nerespectarea principiilor elementare de drept şi ale normelor procedurale din materia recursului.

Procedând de asemenea manieră caracterizată de gravă neglijenţă, procurorul Mihaela Cozmaciuc a promovat un recurs profund neîntemeiat împotriva unei hotărâri temeinice şi legale, neinvocând niciun motiv pertinent de recurs ci doar aşa-zise critici care tind să repună în discuţie aspecte tranşate cu putere de lucru judecat de instanţa de casare, ignorând astfel dispoziţiile legale din materia recursului; cu ignorarea intereselor statului român care ar fi prejudiciate prin admiterea recursului pe care procurorul l-a promovat.

În primul rând, procurorul nu a studiat actele dosarului atunci când a promovat recursul, acest lucru fiind cu atât mai necesar cu cât procurorul nu a participat la judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1281/2/2008, ci, din diverse motive, nu a făcut decât să răspundă prompt sesizării pe care i-a adresat-o intervenienta A&S şi să preia integral şi ad litteram motivele de recurs formulate de aceasta.

Dacă ar fi procedat în sens contrar, cum de altfel prevăd normele de procedură şi cele care reglementează activitatea procurorilor, acesta ar fi trebuit să observe aspectele pe care le vom dezvolta mai jos şi care l-ar fi împiedicat să procedeze la promovarea recursului.

Astfel, în al doilea rând, prin motivele de recurs invocate, Ministerul public prin reprezentantul său, procurorul Mihaela Cozmaciuc, invocă motive de netemeinicie a hotărârii recurate, mai exact se manifestă dezacordul cu privire la modul în care au fost apreciate şi valorificate probele în faţa instanţei de apel.

Or, formularea criticilor de netemeinicie încalcă dispoziţiile imperative ale art. 304 C.proc.civ. care reglementează controlul exclusiv de legalitate pe care îl permite calea extraordinară de atac a recursului, criticile de netemeinicie fiind inadmisibile.

În ceea ce priveşte solicitarea de efectuare a unui nou raport de expertiză, argumentele invocate de recurent pun în discuţie temeinicia soluţiei adoptate de către instanţa de apel şi modalitatea în care aceasta a interpretat probatoriul administrat cu privire la situaţia fiecărei categorii de active a fost analizata de ambii experţi, iar in final de către instanţa de judecată, chestiuni care în mod evident nu pot face obiectul verificării de legalitate din faţa instanţei de recurs.

Concluzionând cu privire la acest aspect, procurorul, prin grava neglijenţă de care a dat dovadă prin nerespectarea dispoziţiilor art. 304 C.proc.civ., a comis o gravă eroare judiciară prin promovarea unui recurs fundamentat pe critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, cum prevăd dispoziţiile legale din materia recursului (acesta fiind unul dintre aspectele care întăresc afirmaţia potrivit căreia procurorul nu a studiat actele dosarului anterior promovării recursului).

În al treilea rând, procurorul, prin motivele de recurs formulate, aduce în discuţie inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 211 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu ignorarea faptului că acest aspect a fost deja tranşat în mod irevocabil prin Decizia de casare a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.3932/30.11.2007.

Nu în ultimul rând, arătăm faptul că, prin promovarea unei căi de atac vădit nefondate împotriva unei hotărâri temeinice şi legale, procurorul Mihaela Cozmaciuc prejudiciază şi interesele statului român având în vedere faptul că redevenţa pentru care s-a încheiat Contractul de concesiune 11/27.05.2011 este inferioară celei prevăzute în Contractul de concesiune încheiat cu A&S nr. 10/05.08.2004, ceea ce înseamnă că, prin rămânerea în fiinţă a acestui din urmă contract de concesiune în detrimentul celui încheiat de ADS cu subscrisa, statul român ar suferi un prejudiciu de aproximativ câteva milioane de euro.

Mai mult decât atât, cu prilejul controalelor efectuate de autorităţile competente, s-au descoperit o serie de nereguli în exercitarea de către A&S a Contractului de concesiune nr. 10/05.08.2004, nereguli pe care procurorul Mihaela Cozmaciuc ar fi trebuit să le cunoască şi care i-ar fi trezit cel puţin câteva semne de întrebare cu privire la legitimitatea sesizării adresate de A&S, caz în care cel puţin ar fi lecturat dosarul în care a promovat calea de atac.

Având în vedere cele de mai sus, procurorul Mihaela Cozmaciuc a încălcat în mod flagrant dispoziţiile de drept procesual aplicabile, promovând o cale de atac profund neîntemeiată.

Intervenţia surprinzătoare a parchetului într-o cauză civilă

Conform Curţii Constituţionale, „interpretarea instanţei de contencios european în virtutea principiului subsidiarităţii, se impune şi faţă de instanţă de contencios constituţional naţional", ceea ce se poate extinde asupra tuturor instanţelor, sunt de părere avocaţii SC.Vitifam SRL. Ţinând cont de literatura de specialitate, procurorul poate exercita toate căile de atac (ordinare sau extraordinare, de reformare sau retractare), împotriva tuturor hotărârilor judecătoreşti, inclusiv cele date în procesele la care nu a participat sau a celor în cazul cărora nu poate introduce acţiunea civilă.

În urma Hotărârii CEDO în cauza Brumărescu vs. România, prin OUG 58/2003 a fost modificat Codul de procedura civilă în sensul că s-a renunţat la calea de atac a recursului în anulare şi, în consecinţă, procurorul poate să introducă toate căile de atac ordinare sau extraordinare indiferent dacă a participat sau nu la procesul respectiv. În cauza Brumărescu vs. România se ştie situaţia de fapt: reclamantul câştigase irevocabil o acţiune în revendicare împotriva Statului, dar hotărârea a fost desfiinţată în urma introducerii unui recurs în anulare de către Procurorul General al României.

În cauza judecată la Strasbourg, CEDO a notat că, la data faptelor, procurorul general al României, care nu era parte în procedura, avea competența de a ataca o hotărâre definitivă şi nu era ţinut de un termen. Totuşi, CEDO a arătat că, admiţând recursul în anulare în acest caz, ICCJ a şters în întregime o procedură judiciară care se finalizase, deci care dobândise „autoritate de lucru judecat" şi care, în plus, fusese şi executată. CEDO a mai arătat că „dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenţie a fost încălcat".

Reprezentanţii SC Vitifam SRL se raportează la acest caz, susţinând că există mai multe similitudini: şi în acest litigiu e vorba de o hotărâre irevocabilă şi avea autoritate de lucru judecat, mai mult, era executată, deoarece se încheiase, ca efect al hotărârii, contractul de concesiune nr.11/2011 dintre ADS şi SC Vitifam SRL. Conducerea S.C. Vitifam SRL subliniază faptul că, ţinând cont de toate argumentele sus-menţionate, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este un "recurs la recurs şi vine în contradicţie cu jurisprudenţa CEDO".