Şarlatanii cu robe. Filiera Buta - Bordea - Andreieş - Diaconu

Concursul organizat de CSM, în perioada 28 octombrie-25 noiembrie 2007, pentru ocuparea funcţiilor de conducere la instanţe a fost viciat grav de incompatibilităţi flagrante şi conflicte de interese între membri ai Comisiei de examinare şi candidaţi.

Gheorghe Buta, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi membru al Comisiei de examinare, este suspectat că a tras sforile pentru numirea preşedinţilor de instanţe din Cluj şi Bistriţa Năsăud, pentru a-i asigura prietenului său, Viorel Virgil Andreieş, preşedintele Curţii de Apel din Cluj, colaboratorii doriţi. De asemenea, Constantin Diaconu, preşedintele Tribunalului Gorj, a avut şi el posibilitatea oferită de CSM de a-şi alege colaboratorii, folosindu-se de simulacrul de examen cerut de lege. Din filieră mai fac parte Valentin Mitea - vicepreşedintele Curţii de Apel Cluj, Adrian Bordea - judecător la ÎCCJ şi Viorel Voineag - judecător la Curtea de Apel Bucureşti.

În lipsa unor probe concrete, de genul celor aflate deja în dosarele DNA pentru examenele procurorilor, nu putem afirma neapărat că s-a aranjat concursul. Suspiciunile privind existenţa filierelor şi a intereselor sunt însă prea evidente ca să nu atragă atenţia şi să nu distrugă încrederea magistraţ ilor în sistemul meritocratic de accedere în funcţiile de conducere din justiţie.

Pionii reţelei

Personajele centrale implicate în reţeaua de tip clientelar a judecătorilor sunt Gheorghe Buta (ÎCCJ), Viorel Virgil Andreieş (preşedinte Curtea de Apel Cluj), Valentin Mitea (vicepreşedinte CA Cluj), Adrian Bordea (ÎCCJ) şi Constantin Diaconu (preşedinte Tribunalul Dolj), iar modul de operare şi interconexiunile dintre ei vor fi prezentate mai jos.

Vom putea observa faptul că judecătorul de la ÎCCJ, Gheorghe Buta, a fost prezent la toate concursurile organizate în ultimul timp. El a fost preşedinte al Curţii de Apel din Cluj şi membru în fostul CSM. Cum o parte din membrii fostului CSM se regăsesc şi în noua formaţie (Dan Lupaşcu şi Cristian Deliorga), avem o explicaţie a numirii sale în aceste comisii. La fel, cum se ştie deja, locul lui Buta în Cluj a fost lăsat unui prieten, Viorel Virgil Andreieş, un personaj care, spun unii, nu prea ştie ce e acela un examen adevărat pe post. Cei doi sunt din aceeaşi localitate (Bistriţa Năsăud), au fost colegi de instanţă (Tribunalul Bistriţa Năsăud, Curtea de Apel Cluj) şi prieteni, Andreieş fiind actualul preşedinte al Curţii de Apel din Cluj, post lăsat „moştenire" după ce „şeful" a plecat la Bucureşti.

Evident, „moştenirea" s-a menţinut apoi prin introducerea lui Buta, de către CSM, în comisia de examinare a lui Andreieş. Ulterior, însuşi Andrieş avea să intre în CSM.

Comisia de examinare - instrumentul mafiei

Pentru concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor de conducere la instanţe şi desfăşurat în perioada 28 octombrie-25 noiembrie 2007, comisia de examinare s-a compus din doi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), doi de la curţile de apel şi trei specialişti în management şi organizare instituţională, conform Legii 303/2004. Membrii comisiei de examinare au fost desemnaţi de CSM pe 18 octombrie 2007, printr-o Hotărâre (708) care nu a fost făcută publică, deşi acest document trebuia publicat, inclusiv pe pagina de Internet a CSM, în maximum 30 de zile de la data în care a fost luată hotărârea.

Tot atunci, când s-au decis membrii comisiei, se ştiau deja şi candidaţii pentru posturile scoase la concurs deoarece, potrivit calendarului postat de INM şi aprobat de CSM, ultima zi de depunere a candidaturilor fusese 12 octombrie 2007. Prin urmare, CSM ar fi trebuit ca pe 18 octombrie să desemneze membri în comisie astfel încât să evite orice conflict de interese sau suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate a acestora. În realitate însă, sunt destule aspecte care dovedesc că anumiţi membri din comisii au fost desemnaţi tocmai pentru a se asigura promovarea în funcţii de conducere a unor persoane agreate.

Filiera reprezentanţilor ÎCCJ

Pentru comisia de examinare, INM făcuse iniţial următoarele propuneri, toţi fiind judecători: pentru titulari au fost propuşi Florin Costiniu (propus şi ca preşedinte al comisiei) şi Adrian Bordea, iar pentru supleanţi Gheorghe Buta, Ion Ionescu şi Mihaela Tăbârca. În mod surprinzător însă, pe 18 octombrie 2007, CSM i-a numit titulari pe judecătorii Gheorghe Buta şi Adrian Bordea. Cum vom vedea însă, aceste numiri nu au fost deloc întâmplătoare. Cum de a ajuns judecătorul Buta să-i ia locul lui Costiniu este o poveste interesantă şi duce la filiera pe care, deocamdată, o vom numi „Andreieş-Buta". Astfel, cel propus pentru funcţia de preşedinte al Comisiei, judecătorul Florin Costiniu, a anunţat pe 4 octombrie că în perioada 28 noiembrie - 4 decembrie este plecat din ţară. Nu ştim de ce a făcut totuşi această precizare. Cert este că în şedinţa CSM din 18 octombrie se sugerează că dacă tot e plecat Costiniu din ţară, atunci ar fi mai bine să fie numit ca titular Buta.

Buta - şeful perfect al clanului său

Toţi au fost de acord, făcându-se că nu observă faptul că acest concurs se desfăşoară în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, iar Costiniu urma să plece la 3 zile după încheierea sa. Aşadar, prin înţelepciunea sa, CSM-ul a găsit portiţa să-l introducă pe Buta în Comisie.
Cine este însă judecătorul Gheorghe Buta? Dincolo de impresionanta sa declaraţie de avere, din care rezultă cu certitudine că este un judecător extrem de bogat, Buta este un răsfăţat al funcţiilor de conducere. Un şef „perfect". Astfel, el a fost preşedintele Tribunalului Bistriţa Năsăud (1990-1998), vicepreşedintele Curţii de Apel Cluj (noiembrie 1998 - februarie 1999) şi preşedintele Curţii de Apel Cluj (februarie 1999 - iunie 2004). A fost, cum altfel?, şi membru în CSM în perioada 2003 - 2005.

Sub conducerea lui Buta, Andreieş este adus în iunie 1999 de la Tribunalul Bistriţa la Curtea de Apel Cluj, unde ajunge direct, la propunerea şefului ierarhic, judecător inspector, apoi preşedinte de secţie penală (iulie 2001 - iulie 2003), apoi vicepreşedinte (iulie 2003 - iulie 2004). După numirea lui Buta la ÎCCJ chiar de către CSM-ul în care era membru, Andreieş este numit preşedinte la CA Cluj, pentru perioada 15.07.2004- 15.07.2008, de către acelaşi CSM în care Buta era membru.

Colac peste pupăză, în ianuarie 2005, Andreieş ajunge el însuşi membru în CSM. Dacă relaţia dintre judecătorii Buta şi Andreieş este clară, legătura lui Buta cu judecătorul Adrian Bordea este şi ea de notorietate. Astfel, Bordea este la ÎCCJ din 2001, iar în ianuarie 2006 el a fost ales membru în colegiul de conducere al acestei instanţe. Cum se ştie, în toamna lui 2005, Buta a devenit coleg de colegiu cu Bordea. Mai mult, cei doi sunt şi colegi de secţie, ambii făcând parte din secţia comercială a ÎCCJ. Prin urmare, pentru un eventual „aranjament" la recentul concurs din Cluj, Andreieş putea conta pe Buta şi Bordea.

Ca un amănunt esenţial privind sentimentul de clan al lui Buta, reamintim aici faptul că alte patru dintre neamurile sale sunt angajate în acelaşi sistem binefăcător al justiţiei. Astfel, soţia Mariana Buta este notar public, fiul Paul George Buta este consilier juridic la Asociaţia de Drept a Proprietăţii Intelectuale, sora Elena Cârlig este judecător la Curtea de Apel Braşov, iar nepoata Daniela Iorga este notar public. Mai mult, două prietene foarte apropiate ale lui Buta, una de la Curtea de Apel Cluj şi cealaltă de la Tribunalul Bistriţa, au ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind votate de Andreieş, după ce Buta a ajuns acolo.

Aşa se face că averea judecătorului Buta este corespunzătoare unui şef preocupat de altceva decât de problemele justiţiei. Înşirăm aici doar partea văzută a acestei averi: un teren agricol de 3,8 hectare, deţinut împreună cu sora sa, Elena Cârlig, un teren de 2.900 mp situat în Bistriţa şi cumpărat anul trecut, o vilă de 138 mp şi un apartament în Cluj Napoca, un alt apartament de 116 mp în Bucureşti, aproximativ o treime dintr-o casă din Făgăraş, un autoturism Renault, 10.000 de euro şi 37.000 lei în bănci, precum şi acţiuni la societăţile Ario SA Bistriţa, Carbochim SA Cluj, Teraplast SA Bistriţa, Şantierul Naval Constanţa, Banca Românească SA, Rombat SA Bistriţa, Sofert SA Bacău şi Comelf SA Bistriţa. De remarcat faptul că soţia sa a câştigat, anul trecut, din „servicii notariale", aproape 12 miliarde de lei vechi.

Filiera Buta-Diaconu

Aşa cum rezultă din datele publice, atât de pe Internet cât şi din CV-ul oficial, judecătorul Constantin Diaconu nu a activat nicio zi la vreo curte de apel. Ori, conform legii, din comisie trebuie să facă parte judecători de la curţile de apel, nu cu grad de curte de apel. Diaconu a fost numit preşedinte la Tribunalul Dolj prin Hotărârea CSM nr.120/13.04.2006, pentru perioada mai 2006- mai 2009. Din comisia de examinare la acel concurs, la care a obţinut doar 6,57 ca notă la proiect, concurs desfăşurat în perioada 4 - 26 martie 2006, a făcut parte acelaşi nelipsit Buta.

Scandalul generat pe fondul neregulilor din timpul examenului a generat contestaţii inclusiv de la cei care fuseseră admişi la concurs şi a dus la emiterea unei noi hotărari CSM cu privire la organizarea concursului (Hotărârea 320 din 27 aprilie 2007). La următorul concurs, Buta nu a mai fost desemnat în comisie, dar în rest a participat în comisia de examinare la toate concursurile în care au existat concurenţi de la Cluj. Cât despre competenţele manageriale ale lui Diaconu, iată ce declara un judecător din „turma" păstorită de acesta: „Judecătoria Craiova este un dezastru, haosul pluteşte la orice colţ sub toate aspectele, iar Tribunalul Dolj mai are puţin şi cade, clădirea este o paragină, iar colectivul un butoi cu pulbere. Dezorganizarea şi dezinteresul (sau, mă rog interesul pentru orice altceva decât instanţele) sunt trăsăturile lui definitorii ca şef".

Aşadar, ca o primă concluzie, în comisie se aflau Buta şi alţi doi judecători (Diaconu şi Mitea) pe care Buta îi examinase la concursurile anterioare, deci „tributari" acestuia; nu mai vorbim şi de judecătorul Bordea, colegul lui Buta. Ceilalţi membri ai comisiei, însărcinaţi cu „managementul şi organizarea instituţională", au fost Liviu Ilieş, Ion Popa şi Viorel Voineag. Care e interesul ca anumiţi judecători să fie acum în comisiile de examinare? Pai, „alegerea" judecătorilor care urmau să ocupe posturile scoase la concurs din raza Curţii de Apel Cluj şi a Tribunalului Dolj. Una dintre modalităţi este, cum am mai spus, influenţarea notei la examenul oral (care nu poate fi contestată de concurenţi, vezi art. 15 alin 5 din Regulamentul de concurs), iar o alta, deja descoperită la „procurori", poate fi chiar „livrarea" subiectelor de examen.

Grupul de interese al robelor din Cluj

În Cluj, cuplul Buta-Mitea a decis aşadar care vor fi colaboratorii apropiaţi ai prietenului Andreieş, preşedintele Curţii de Apel. S-au scos posturi la concurs. După „examen", câştigătorii erau cei care trebuiau să fie: Siserman, pentru postul de preşedinte al Tribunalului Cluj, şi Nicolae, pentru preşedinţia Tribunalului Bistriţa Năsăud. Cine sunt însă cei doi fericiţi câştigători şi de ce există suspiciuni uriaşe cu privire la ei? Primul dintre ei, Sorina Siserman, era preşedintele în funcţie al Tribunalului Cluj, numită prin Hotărârea CSM nr.47/2003, pentru perioada 20.12.2003-20.12.2007. În CSM-ul care a numit-o era membru Gheorghe Buta, şeful de atunci al Curţii de Apel Cluj. După numire, ea a devenit deci subordonata directă a lui Buta.

După plecarea acestuia la ÎCCJ, în iunie 2004, Siserman devine subordonata lui Andrieş (devenit la rându-i preşedinte al Curţii de Apel Cluj) secondat din noiembrie 2005 de judecătorul Mitea (devenit vicepreşedinte al Curţii de Apel Cluj). Cel de-al doilea, Marian Nicolae, era preşedinte al Tribunalului Bistriţa Năsăud, delegat pentru 90 de zile, începând cu 01.09.2007, prin Hotărârea CSM nr. 347/2007. La baza acestei delegări a stat propunerea formulată chiar de preşedintele Curţii de Apel Cluj, Andreieş. De menţionat că Nicolae a fost anterior preşedinte al Judecătoriei Năsăud (1990-1996), adică în subordinea lui Buta care în perioada 1990-1998, a fost preşedintele Tribunalului Bistriţa Năsăud! După aceea, Buta a plecat la Curtea de Apel Cluj şi în locul lui, ca preşedinte la Tribunalul Bistriţa Năsăud a rămas chiar Marian Nicolae, din decembrie 1998 până în prezent).

Nicolae a fost, aşadar, în subordinea lui Buta când acesta era preşedinte al Curţii de Apel Cluj, iar după plecarea lui Buta la ÎCCJ, Nicolae rămâne în subordinea lui Andreieş, secondat de Mitea. Terminându-i-se mandatul, a fost menţinut în delegaţie. În concluzie, Buta i-a ales pe colaboratorii lui Andreieş. De fapt, i-a confirmat în funcţii pe oamenii puşi de el la conducerea Tribunalului Cluj şi a Tribunalului Bistriţa Năsăud. În acelaşi timp, Mitea, celălalt membru interesat al comisiei, şi-a confirmat şi el colaboratorii.

CSM a dat verde pentru şarlatanii cu robe

Fără să ţină cont de contestaţii sau suspiciuni, Consiliul Superior al Magistraturii i-a validat rapid pe câştigătorii ultimului examen de ocupare a posturilor de conducere din instanţe.

Consiliul Superior al Magistraturii a dovedit, prin validarea rezultatelor obţinute la concursul pentru ocuparea unor funcţii de conducere la instanţe, că nu are voinţa şi nici interesul de a înlătura gravele suspiciuni de corupţie ce planau asupra acestui examen. Dacă la concursul pentru ocuparea unor funcţii de conducere pentru procurori a fost nevoie de intervenţia DNA-ului pentru a bloca validarea numirii unor persoane pentru care s-a putut dovedi, cu probe concrete, că şi-au cumpărat posturile, la examenul pentru judecători s-a aplicat principiul „hoţul neprins de DNA e negustor cinstit".

„Caracatiţa" şefuleţilor de la Cluj

În cazul concursului de la Cluj am descoperit o legătură directă între unul dintre membrii Comisiei de examinare, judecătorul Gheorghe Buta, şi unul dintre membrii CSM, Viorel Virgil Andreieş. Conflictul de interese era destul de flagrant. Judecătorul de la ÎCCJ, Gheorghe Buta, este un foarte bun prieten al judecătorului Andreieş, a fost preşedintele Curţii de Apel din Cluj şi l-a adus pe Andreieş de la Bistriţa la Cluj, a fost membru CSM (2003-2005) - poziţie din care l-a sprijinit pe Andreieş să ajungă ulterior la conducerea aceleiaşi instanţe.

Putea să fie judecătorul Buta insensibil la nevoile prietenului său din Cluj, cu atât mai mult cu cât prietenul era şi membru al CSM? Sau, la fel, având în vedere că judecătorul Gheorghe Buta, deşi fusese propus de INM ca membru supleant în Comisia de examinare, a ajuns membru plin fără aprobarea lui Andrieş din CSM? Nu ridică semne de întrebare retragerea strategică şi nejustificată din comisia de examinare a judecătorului Florin Costiniu, propus de INM chiar pentru funcţia de preşedinte al comisiei? Judecătorul Costiniu făcuse precizarea că la trei zile de la încheierea examenului va pleca în străinătate, fapt care i-a determinat, de ce oare?, pe membrii CSM să-l înlocuiască rapid cu supleantul Gheorghe Buta.

Constantin Diaconu: am grad de Curte de Apel, să trăiţi!

În aceeaşi gaşcă a intrat şi preşedintele Tribunalului Dolj, Constantin Diaconu. Acesta a devenit membru al comisiei, deşi INM îl propusese ca membru supleant, la fel ca în cazul judecătorului Buta. Să fie întâmplătoare această aducere în faţă a celor doi? Greu de crezut. Cum se face că şi în cazul lui Constantin Diaconu în Comisia de examinare din martie 2006, care i-a verificat cunoştinţele necesare pentru ocuparea postului de preşedinte al Tribunalului Dolj, s-a aflat acelaşi Gheorghe Buta, prietenul lui Andreieş şi Mitea?

Coincidenţă, pare că spune CSM. Că n-a fost coincidenţă s-a dovedit ulterior, datorită unor contestaţii care, de neînţeles!, au fost luate în seamă şi s-a decis emiterea unei noi hotărâri CSM cu privire la organizarea acelui concurs. La următorul examen, Buta nu a mai fost desemnat în comisie, dar s-a ocupat de audierea tuturor celorlalţi candidaţi din... Cluj.

Aşa funcţionează reţelele de tip clientelar care include şefi şi şefuleţi ai instanţelor şi Parchetelor din România, reţele ce căpuşează grav dreptatea şi viciază actul de justiţie.

badeadan.blogspot.com