Sistemul atacă! (10)

Sistemul atacă! (10)

În continuarea anchetei jurnalistice privind tentativa de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU realizată ,,la vedere” prin acțiuni de cu certă relevanță penală de către doi polițiști de la o secție de poliție rurală, prezentăm dispozițiile legale încălcate de către aceștia.

Potrivit prevederilor art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

,,Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.”

Conform dispozițiilor art. 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, 

,,Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor.”

De asemenea, în art. 8 alin. (1) și (2) este prevăzut că,

,,(1) Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. 

(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora.”

În art. 16 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 286 TCE), este menționat că,

,,Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.”

Potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 din Convenția din 4 noiembrie 1950 (actualizată) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendată prin Protocoalele nr. 3, 5 şi 8 şi completată prin Protocolul nr. 2,

,,Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.”

În art. 26 alin. (1) din Constituția României este menționat că,

,,Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

În art. 73 alin. (1) din Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil este prevăzut că 

,,Orice persoană are dreptul la propria imagine.”

În art. 74 este prevăzut că,

,,Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75 literele h) și i), pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:

,,h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.”

În art. 77 din același act normativ este prevăzut că,

,,Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială.”

După cum se poate constata la o simplă lectură, adăugată celei din episoadele anterioare ale anchetei jurnalistice ale publicației ,,Atac la persoană”, cei doi polițiști de la o secție de poliție rurală care au acționat în mod vădit nelegal în scopul compromiterii procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, au încălcat numeroase prevederi legale de nivel superior, lucru care conferă un plus de gravitate acțiunilor lor cu evidentă relevanță penală.

Aceste acțiuni s-au bucurat de o suspect de promptă preluare de către persoane care activează în mediul public, inclusiv din MASS MEDIA, despre care există suspiciunea rezonabilă că nu au acționat în mod neinfluențat sau necomandat, în condițiile în care evenimente cu un impact major asupra societății românești sunt lăsate sau făcute să treacă aproape neobservate.

Conform acelor reacții disproporționate raportate la natura informației prezentate, dacă nu ai fi fost atent la cuvinte ci doar la tonuri și manifestările non-verbale, puteai să crezi că România a intrat în mod oficial în război împotriva unui adversar extern, fiindcă prin acțiunile și inacțiunile conducerii sale, statul român oricum lasă impresia că ar fi în stare de război nedeclarat împotriva poporului român.

Ceea ce se dorea și încerca a se transmite prin mesajele abundente, patetice și cu tentă apocaliptică, era faptul că un procuror mare ca dimensiuni și funcție deținută în prezent și cu istoric profesional notabil, fost șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), a intimidat sau a încercat să intimideze pe doi polițiști care l-au oprit în timp ce conducea un autoturism pe un drum public.

Fapta în sine a fost prezentată de către cei care s-au mișcat parcă prea ca la sau ,,la ordin”, ca și cum din cauza respectivului procuror, România nu a fost admisă să adere la Acordul Schengen, ca o catastrofă națională, chiar una foarte gravă și corul  lor de veritabile ,,bocitoare” părea imposibil de oprit.

În acest context folosirea termenului de bocitoare nu a fost făcută în sens peiorativ ci în sensul de ocupație recunoscută în cadrul societății, așa cum este de fapt și prestarea contra cost de servicii sexuale sau prostituția, ambele ocupații având ca scop obținerea de sume de bani, însă foloasele obținute în acest mod nefiind limitate doar la bani.

Ambele tipuri de activități există și nu au caracter gratuit iar membrii societății nu le recunosc un nivel prea ridicat de onorabilitate, cei care le practică neputând trece neobservați datorită specificului activităților pe care le practică.

Atunci când acționează ,,bocitoarele” la care am făcut referire, scopul lor este ca prin zgomotele pe care le fac și prin ,,trăirile artistice”, să producă ,,impresie artistică” care constituie pentru alții motivarea oficială ca să ,,facă ceva” și nu scriem ce anume deoarece nu dorim să se considere că intenționăm ca la acest moment să facem presiuni asupra vreunei structuri care în mod suspect de rapid și cu o îndoielnică justificare legală a decis să considere că este competentă să analizeze situația prezentată în mod tendențios în spațiul public.

Revenind la ,,bocitoarele” care și-au etalat talentele artistice încercând să dezinformeze cetățenii României, unii ar putea considera că prin nuanțele grețos de intense ale prestației lor, fac ca prin comparație cu ei prostituatele să pară ființe virtuoase și cu înalt grad de decență.

Evident că poate fi luat în calcul faptul că cei care au acționat la modul descris în scop de dezinformare pentru compromiterea procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, să fi acționat, la fel ca și cei doi polițiști de la secția de poliție rurală, în exercitarea unor atribuții de serviciu, ceea ce poate explica de ce instituțiile care posedă anumite atribuții exercitabile în situații de acest tip, au strălucit și strălucesc prin absență.

Referitor la această ipoteză este de luat în calcul că o situație în care o persoană care nu a încălcat nicio dispoziție legală este prezentată în mod agresiv în spațiul public ca și cum reacția sa firească de a se opune abuzului comis de polițiști, ar constitui o faptă imputabilă.

În același timp, abuzurile comise de către cei doi polițiști de la secția de poliție rurală au fost prezentate ca și cum faptele lor țin de normalitatea legală, scopul vizibil și evident al acestei strategii ,,specifice” fiind acela de a prezenta în mod distorsionat situația privind interceptarea, oprirea, verificarea și identificarea conducătorului auto  Daniel-Constantin HORODNICEANU și prelucrarea datelor lui cu caracter personal, fără a se face vreo referire că toate aceste acțiuni aveau un vădit caracter nelegal.

Lucrul cel mai important și care constituie o confirmare clară a susținerilor noastre că acțiunile nelegale ale celor  doi polițiști de la secția de poliție rurală care l-au vizat pe procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU nu au un caracter întâmplător, este tăcerea asurzitoare a instituțiilor statului care în mod inexplicabil din punct de vedere legal, nu manifestă vreun interes legal în această cauză, ca și cum ar exista o interdicție de exercitare a atribuțiilor.

În acest timp, procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU pare a fi lăsat singur să fie expus unei acțiuni de linșaj nejustificat, ca și cum nu ar avea apartenență instituțională și nu ar avea dreptul la protecție legală, iar situația lui concretă în acest context este generatoare de multiple speculații întemeiate.

Fără a insista în mod deosebit asupra unor aspecte pe care nu intenționăm să le analizăm la acest moment apreciem că situația analizată în cadrul anchetei noastre jurnalistice prezintă elemente de similitudine cu cauza penală cunoscută în limbaj curent sub denumirea ,,Black Cube”, cu precizarea că uneori când sunt folosiți protagoniști lipsiți de talent, insuficient pregătiți sau ,,operați” în mod necorespunzător se poate ajunge la astfel de rezultate negative ale acțiunilor de compromitere.

Producerea materialului ce avea ca destinație realizarea acțiunii de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU nu s-a realizat așa cum s-a intenționat, astfel încât restul activităților efectuate constituie un început de eșec transformabil în dezastru pentru cei implicați.

Despre faptele cu caracter nelegal comise în legătură cu tentativa de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, ne vom referi într-un episod viitor.

Totuși, oare de ce mi-a venit în minte asemănarea a ceea ce s-a încercat să i se ,,croșeteze” procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU cu Afacerea ,,Black Cube”?!

O fi ceva?