Sistemul atacă! (11)

Sistemul atacă! (11)

Fiind în continuarea seriei de dezvăluiri din cadrul anchetei jurnalistice efectuate de către publicația ,,Atac la persoană, ne face plăcere să constatăm că ipotezele formulate de către noi privind faptul că în spatele acțiunilor vizibile din cadrul tentativei de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU se află activități care au făcut posibilă realizarea acelor acțiuni vizibile.

Până în prezent nimeni nu a susținut, fie și în mod neargumentat, faptul că prezența celor doi polițiști de la secția de poliție rurală din județul Iași în locul în care a fost realizată activitatea de interceptare și oprire a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, ar fi avut un caracter întâmplător, fapt care reprezintă în concret o admitere tacită a realității afirmate de către publicația noastră, că există indicii credibile privind faptul că acțiunile polițiștilor au fost organizate.

Promptitudinea cu care informația cu caracter negativ creată prin provocarea procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, aflat în afara programului de lucru al instituției în care activează, de a reacționa verbal la abuzul în derulare al polițiștilor, a fost etichetată în mod tendențios și promovată în mod agresiv și masiv în spațiul public, încercând să se acrediteze ideea că acesta ar fi fost autor al vreunei încălcări a vreunei dispoziții legale, este de apreciat deoarece demonstrează eficiența funcționării unui mecanism nerecunoscut oficial ca existent.

Practic prin prezentarea pe ton apocaliptic a unei situații în care victima unui abuz comis de către polițiști era expusă oprobiului public pentru atitudinea de opunere acțiunii vădit nelegale a celor doi polițiști de la secția de poliție rurală, s-a ajuns în situația în care din speculații și interpretări răuvoitoare procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU să fie prezentat opiniei publice ca autor de fapte reprobabile.

A face ,,din țânțar armăsar” este specific românesc, însă anumite aspecte ale situației analizate în cadrul anchetei noastre jurnalistice au un grad de specificitate mult prea pronunțat pentru a nu fi evidente pentru cei care înțeleg.

Un astfel de ,,modus operandi”, specific unui sistem ticălos, impropriu numit ticăloșit, de către un ticălos a cărui legătură cu respectivul sistem a fost constatată de către justiție, nu pare a fi în mod obligatoriu fără legătură cu respectivul sistem.

Este firesc ca la sfârșitul unui an de studiu, doar un număr mic de elevi să se califice pentru a li se acorda Premiul I, iar ceilalți cu rezultate mai modeste în activitatea școlară, să intre în altă categorie.

Cititorii noștri fac în mod obișnuit parte dintre cei din prima categorie, respectiv a purtătorilor de coroniță și nu doar de coroniță, astfel încât au capacitatea de a înțelege despre ce este vorba în propoziții.

Aspectul cel mai important în această situație, nu este comiterea unui abuz de către polițiști asupra unui cetățean aflat în deplasare pe un drum public și nici măcar calitatea celui abuzat, deși este una relevantă, ci faptul că acțiunea polițienească pare doar o parte din ,,vârful iceberg-ului” reprezentat de acțiunea completă de tentativă de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU.

În condiții normale, o astfel de situație nu ar justifica acordarea unei atenții deosebite din partea noastră deoarece astfel de abuzuri constituie o constantă a interacțiunii polițiștilor cu conducătorii auto, iar procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU nu pare nici o ființă cu un organism atât de sensibil încât să nu poată suporta un abuz, nici lipsit de cunoștințele juridice necesare pentru a putea riposta legal în apărarea drepturilor și intereselor lui legitime.

Important este însă faptul că acele informații care au fost diseminate în spațiul public par și cel mai probabil sunt doar o parte din ceea ce poate califica întreaga acțiune ce are ca obiect tentativa de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, drept o reală și amplă activitate de tip mafiot efectuată de persoane care cel puțin în aparență nu sunt mafioți, chiar dacă acționează ca mafioții.

Respectiva acțiune care prezintă aparențele unei ,,operațiuni negre”, în măsura în care se va demonstra că a fost organizată inclusiv de către persoane cu apartenență oficială, alta decât cea de polițist, poate fi similară cu altă operațiune documentată procedural în anul 2016, când o persoană cu statut similar celui deținut de procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU a fost ținta acțiunii ilicite derulată în cadrul a ceea ce a fost numit ,,Operațiunea Tornado”.

Scriind la modul general și fără a intra încă în detalii, în astfel de situații cei care organizează și coordonează astfel de activități ilicite, datorită lipsei de dovezi care să le confirme participarea, pot nega în mod plauzibil implicarea lor, așa cum s-a mai întâmplat și cu altă ocazie.

Analizând circumstanțele acțiunii ce face obiectul anchetei noastre jurnalistice este de remarcat ca fiind de interes, nu atât ce s-a făcut pentru corecta stabilire a situației de fapt, cât mai ales ceea ce nu s-a făcut, iar astfel de inacțiuni lasă urme suficient de vizibile pentru cei care sunt obișnuiți să privească și să vadă.

Acele urme duc în mod obișnuit, ca și în cazul de față,  spre instituții și persoane ale căror acțiuni și/sau inacțiuni sunt generatoare de multiple suspiciuni și speculații, care au un caracter întemeiat și nu sunt contrazise în mod oficial de către nimeni.

O astfel de atitudine instituțională într-o astfel de situație, echivalează în mediul specializat cu o recunoaștere non-verbală a implicării, dar și a existenței unei asigurări care permite adoptarea unei asemenea atitudini care este susceptibilă de multiple interpretări negative, inclusiv penale.

Revenind la partea vizibilă pentru toată lumea a acestei activități ilicite, constatăm că în urmă și expuși consecințelor legale ale faptelor lor nelegale, au rămas cei doi polițiști de la secția de poliție rurală și despre care se poate presupune după analizarea modului în care au acționat, că s-au făcut polițiști din motive greșite.

Aceștia sunt pe cale de a descoperi că și ei fac parte dintr-o lume dură în care peștii mari îi mănâncă pe cei mici, iar numele lor tocmai și le-au inscripționat în meniul zilei.

Cum pare total exclus ca ei să fi pus în practică propriile idei în noaptea în care au inclus în opțiunea lor de ,,alimentație profesională” un aliment total contraindicat pentru confortul lor personal și siguranța lor legală, este posibil să fie tentați să aplice principiul cvasigeneral valabil ,,Scapă cine poate” și să scrie cât mai mult, poate tot sau chiar și ceva în plus.

Depășind zona celor doi agenți de poliție de la secția de poliție rurală, se ajunge la reprezentanții de vârf ai conducerii lor profesionale care în mod obișnuit dacă era vorba despre vreo ,,găinărie” produsă în zona lor de competență, ar fi reacționat mult mai convingător decât în cazul în care au cunoscut de la început că subalternii lor au efectuat activități pe care nu erau competenți legal să le efectueze, că au înregistrat audio/video imaginea și convorbirea purtată cu o persoană pe care au oprit-o, verificat-o și legitimat-o în mod abuziv și că au divulgat prin diseminare datele cu caracter personal ale acesteia.

Faptele celor doi agenți de poliție de la secția de poliție rurală prezentau încă de la momentul luării la cunoștință despre comiterea lor, toate elementele constitutive ale unor fapte prevăzute de legea penală, iar șefii lor profesionali nu pot nega faptul că și-au dat seama despre acest lucru.

Împrejurarea că inspectorul șef al Inspectoratului de Poliție Județean Iași, chestorul de poliție Costel GÂTLAN, inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române, chestorul principal de poliție Marian-Benone MATEI și ministrul afacerilor interne Nicolae BODE, au cunoscut despre această situație, este neîndoielnic și nu poate fi negat.

Faptul că ministrul Lucian Nicolae BODE a încercat să transmită un mesaj aparent inteligent despre abuzul comis de către cei doi subordonați ai lui de la secția de poliție rurală, este puțin probabil să fie rodul gândirii lui, în condițiile în care conținutul acestuia are relativ mică legătură cu situația prezentată în spațiul public.

Referitor la situația privind abuzul comis de către subordonații lui de la Iași, ministrul Lucian Nicolae BODE a făcut următoarea declarație:

”Nu vreau să intru în detaliile pe care vi le vor prezenta cei de la IPJ Iaşi însă un lucru trebuie să fie clar tuturor, nimeni nu este mai presus de lege. În ţara asta, indiferent ce funcţie ocupi, ce poziţie ocupi în societate, nimeni nu este mai presus de lege. Acesta este mesajul meu pentru ce s-a întâmplat acolo”.

Asta ca să fie clar pentru ascultătorii și eventual pentru cititorii lui, că el știe să dea și mesaje, despre care unii ar putea suspecta că sunt rodul gândirii lui, atât cât este, deoarece nu se poate cere mai mult decât există.

Despre cine or fi ,, cei de la IPJ Iaşi” la care ministrul dr. Lucian Nicolae BODE a făcut referire, asta putem doar presupune deoarece ,,cercul de suspecți” este foarte larg iar în el pot fi incluși instalatorul, electricianul, gospodarul, personalul Biroului Protecția Animalelor ori cel al Compartimentului Psihologic.

Un lucru este cert și anume că ministrul doctor Lucian Nicolae BODE prin ,,mesajul'' transmis, a confirmat faptul că a luat cunoștință despre abuzurile comise de către subordonații lui din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași.

Despre aceste abuzuri a luat cunoștință și chestorul de poliție Costel GÎTLAN, șeful Inspectoratului de Poliție Județean Iași.

Din cele menționate până la acest punct rezultă că atât ministrul doctor Lucian Nicolae BODE cât și chestorul de poliție Costel GÎTLAN, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, au luat cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinesc sarcinile, ambii fiind șefi direcți ai celor doi polițiști autori ai faptelor penale comise.

Potrivit dispozițiilor art. 267 alin. (1) din Codul penal,

,,Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Conform informațiilor pe care le deținem, nici ministrul doctor Lucian Nicolae BODE, nici chestorul de poliție Costel GÎTLAN nu și-au îndeplinit această obligație legală de a sesiza de îndată organele de urmărire penală despre săvârșirea de către subordonații, respectiv subalternii lor de la secția de poliție rurală din cadrul I.P.J. Iași a faptelor prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia ambii conducători de instituție își îndeplinesc sarcinile.

Indiferent despre natura motivelor pentru care ei nu s-au conformat dispozițiilor legale care le sunt aplicabile, în mod cert faptele lor comise prin inacțiuni evidente, constituie infracțiuni.

Despre eventualele motive reale pentru care două persoane aflate în serviciu public au acceptat să nu se conformeze dispozițiilor legale, calificându-se ca autori de infracțiuni, apreciem că este foarte posibil ca acestea să fie din categoria celor care fie și singure, să fie calificabile ca infracțiuni.

Așa cum am menționat anterior, în cazul ce face obiectul anchetei noastre jurnalistice, prin lipsa de reacție a reprezentanților unor instituții, devine extrem de credibilă ipoteza că ceea ce a părut a fi un banal și întâmplător abuz polițienesc, nu este ceva nici banal, nici întâmplător.

Din motive care la acest moment nu par extrem de clare, oare nu vi se pare că se conturează existența unui grup infracțional?

Chiar a unuia organizat.

Și totuși nu mă pot abține să îmi amintesc despre Afacerea ,,Black Cube” sau pentru cei care din motive de ei cunoscute preferă denumirea de ,,Operațiunea Tornado” și anumite elemente de posibilă similitudine!