Sistemul atacă! (12)

Sistemul atacă! (12)

În continuarea demersurilor publicației naționale de informații și atitudine ,,Atac la persoană" de a prezenta aspecte de posibil interes ale acțiunii de interceptare, oprire și control a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU de către doi agenți de la o secție de poliție rurală, necompetenți din punct de vedere legal în efectuarea de activități de îndrumare, supraveghere, control al respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luare a masurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora, în condițiile în care potrivit dispozițiilor legale aplicabile în această materie, ele se realizează doar de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române.

.După cum am menționat în episodul anterior al serialului anchetei noastre jurnalistice, există indicii credibile despre comiterea de infracțiuni de serviciu în legătură cu faptelele săvârșite de către doi agenți de poliție rurală, de către persoane care ocupă funcții de conducere importante în Ministerul Afacerilor Interne și în Inspectoratul de Poliție Județean Iași.

Motivele comiterii acelor infracțiuni nu sunt cunoscute, însă pot fi stabilite în cadrul unor activități de investigare penală, deoarece este puțin probabil ca prostia să fie motivul pentru care atât șeful Inspectoratului de Poliție Județean Iași cât și ministrul afacerilor interne, nu și-au îndeplinit obligația legală imperativă și neechivocă de a sesiza de îndată organele de urmărire penală despre săvârșirea de către subalternii, respectiv subordonații lor de la secția de poliție rurală din cadrul I.P.J. Iași, a faptelor prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia ambii conducători de instituție își îndeplinesc sarcinile.

Precizăm că activitățile de interceptare, oprire și control a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU de către cei doi polițiști de la secția de poliție rurală s-a știut atât de către șeful I.P.J. Iași cât și de către ministrul afacerilor interne, încă de la momentul ajungerii în spațiul public a informațiilor despre acestea că au un caracter infracțional datorită faptului că autorii acestora nu aveau competența legală de a le efectua.

Despre divulgarea de către cei doi polițiști de la secția de poliție rurală, prin diseminare a datelor cu caracter personal ale procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, nu se poate susține că nu a fost o evidentă acțiune cu certă relevanță infracțională și care indiferent de încercările de a o justifica, nu poate fi considerată decât infracțiune.

Atât șeful Inspectoratului de Poliție Județean Iași cât și ministrul afacerilor interne au calitatea de șefi direcți ai celor doi polițiști de la secția de poliție rurală la ale căror acțiuni ilicite ne referim, între agenții de poliție și cei doi șefi profesionali  existând o relație legală de subordonare ierarhică.

Ambii șefi au luat cunoștință despre aceste fapte penale care sunt în legătură cu serviciul în cadrul căruia toți își îndeplinesc sarcinile, iar conform informațiilor disponibile, în cunoștință de cauză au omis sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală, faptele lor fiind incriminate ca infracțiune în conținutul articolului 267 din Codul penal.

Referitor la starea de vinovăție a șefului I.P.J. Iași și a ministrului afacerilor interne, aceasta este în afara oricărui dubiu, însă motivele pentru care doi șefi de nivelul lor au acceptat să încalce în acest mod dispozițiile legale referitoare la obligațiile profesionale și nesupuse vreunei interpretări, pe care le au în astfel de situații, necesită o investigare temeinică.

Evident una penală deoarece este extrem de puțin probabil că săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, nu are o motivare extrem de gravă, în ansamblul de acțiuni și inacțiuni care se conturează în materialitatea lor în cadrul tentativei de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU.

Această presupunere are un caracter extrem de viabil în condițiile în care astfel de acțiuni de tipul celei ce face obiectul anchetei noastre jurnalistice, nu au un caracter întâmplător, iar în spatele a ceea ce se vede există întotdeauna ceva ce nu se vede, uneori deloc iar alteori doar pentru un anume interval de timp, însă așa se întâmplă în câmpul tactic iar regulile nescrise aplicabile în cadrul acestuia sunt de strictă conformare.

Problema importantă este aceea că neîndeplinirea în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de către șeful I.P.J. Iași și ministrul afacerilor interne a obligației lor legale ca atunci când au luat cunoștință de comiterea de către cei doi polițiști de la secția de poliție rurală de fapte penale care sunt în legătură cu serviciul în cadrul căruia toți își îndeplinesc sarcinile, să sesizeze de îndată organele de urmărire penală, constituie în mod concret o neîndeplinire a unui act care are ca urmare vătămarea intereselor legitime ale celor două instituții ai căror conducători sunt și a stării generale de legalitate.

În cazul șefului I.P.J. Iași situația este foarte clară deoarece în calitate de polițist el este funcționar public, însă și în cazul ministrului afacerilor interne sunt aplicabile dispozițiile art. 175 alin. (1) literele a) și b) din Codul penal conform cărora,

,,Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:

a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;

b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;”

În limbaj curent fapta lor este incriminată ca infracțiune și constituie abuz în serviciu, fiind prevăzută în art. 297 alin. (1) din Codul penal.

Având până la acest moment câte două infracțiuni care pot fi reținute în sarcina fiecăruia și posibil și altele despre care vom scrie într-un viitor episod al anchetei noastre jurnalistice, situația șefului I.P.J. Iași și a ministrului afacerilor interne poate părea destul de interesantă.

În condițiile unei instrumentări obiective care îi poate trimite pe cei doi șefi în fața judecătorilor în calitate de inculpați, este și mai interesant de aflat care pot fi motivele reale pentru care ei nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu atunci când au luat cunoștință despre posibila comitere a unor fapte penale de către cei doi agenți de poliție de la secția de poliție rurală, deoarece în practica instituției nu sunt favorizați funcționari cu poziții modeste prin expunerea și vulnerabilizarea unor șefi de nivelul celor  la care am făcut referire.

De asemenea, declarațiile belicoase ale lui Lucian Nicolae BODE despre egalitatea cetățenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, nu poate fi interpretată decât în sensul în care el susținea că cetățenii sunt în mod real egali în fața abuzurilor polițienești, deoarece la momentul în care el a făcut aceste declarații cunoștea că cei doi agenți de poliție care îi sunt subordonați, erau autori de infracțiuni.

Motivele reale pentru care a procedat în acest mod care îl expune unor consecințe legale semnificative, deși cunoștea că foarte multe dintre acțiunile polițiștilor care efectuează activități de îndrumare, supraveghere, control al respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luare a masurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora sunt marcate de un deficit major de legalitate, pot fi doar presupuse la acest moment.

În legătură cu această situație există îndoieli rezonabile că având în vedere elementele concrete prezentate, a decis să se expună în modul descris, dacă nu i s-ar fi impus să o facă, deoarece inclusiv pentru cineva ca el era clar că este ,,prea mic pentru un război atât de mare” și că la o bătaie moldovenească cu topoare, nu ai ce căuta doar cu un briceag.

O posibilă explicație ar putea fi legată de vulnerabilitatea personală majoră pe care o avea la data respectivă datorită faptului că în cazul lui Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca a făcut publice concluziile analizei Comisiei de etică a UBB asupra tezei de doctorat, constatându-se că există ''o serie de abateri de la bunele norme de publicare - erori de citare şi unele fragmente plagiate''.

Pentru cei mai mulți dintre noi, termenul de plagiat constituie furt literar, artistic sau științific, fapta având și o dimensiune penală, astfel încât ministrul afacerilor interne despre care existau concluzii credibile că are o mare problemă cu conotații penale,  este posibil ca în cazul privind tentativa de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU să nu fi avut o foarte mare autonomie de manifestare.

Adoptarea de către Lucian Nicolae BODE în calitatea lui de ministru al afacerilor interne, a unei atitudini incorecte raportate la datele concrete pe care le deținea încă de la acel moment, vizibile la nivel național, prin care a încercat să inducă populației convingerea că procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU a făcut ceva greșit și să contribuie la linșajul public al acestuia, constituie în mod concret o tentativă de a induce în eroare cetățenii prin prezentarea unui comportament polițienesc abuziv drept o manifestare licită, normală.

În sensul realizării acestei intenții ilicite, ministrul  Lucian Nicolae BODE  a prezentat reacția procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU de a se opune abuzului celor doi polițiști de la o secție de poliție rurală, ca pe o atitudine incorectă, în condițiile în care la acel moment asupra lui planau suspiciuni de furt intelectual.

Ulterior acestui episod în care ministrul  Lucian Nicolae BODE  părea că a interpretat partea de scenariu care i-a fost repartizată, problema lui referitoare la constatarea Comisiei de etică a Universității "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca privind plagiatul din cadrul tezei lui de doctorat, și-a găsit o rezolvare care îl avantajează.

Aparent între cele două situații nu pare să existe nicio legătură, motiv pentru care se va recurge la negarea plauzibilă a unei astfel de legături.

Indiferent de ceea ce se crede sau se afirmă în astfel de situații și în cea investigată în cadrul actualei anchete jurnalistice, este evident că aici nimic nu este așa cum pare iar derularea evenimentelor sugerează că activitățile de realizare a tentativei de compromitere nu sunt fără legătură cu alte activități și situații.

În mediul specializat se spune că dacă în astfel de situații nu-ți dai seama că ești manipulat, înseamnă că ai intrat pe mâinile profesioniștilor.

La cei mai mulți nu li se pare.