Sistemul atacă! (3)

Sistemul atacă! (3)

Continuând analiza situației prezentate în presa despre care în mod repetat s-a afirmat că  are o anumită orientare și dependență instituțională, privind dialogul nocturn dintre conducătorul auto Daniel-Constantin HORODNICEANU și doi polițiști dintr-o secție de poliție rurală din județul Iași, prezentăm o serie de aspecte apreciate de noi a fi relevante cu privire la situația de fapt reală a acestei interacțiuni dintre funcționarii polițiști aflați în timpul și pretinsa exercitare a atribuțiilor de serviciu și cetățeanul anterior menționat.

Din studierea și analizarea informațiilor vehiculate în mediul specializat se conturează ideea că ceea ce a părut inițial că va fi o operațiune de compromitere de succes, la acest moment nu mai arată a ceea ce s-a sperat și părea să fie, ba mai mult, nu doar că nu mai arată a fi o idee bună, ci arată ca una total neinspirată, chiar proastă de tot.

Semnele unui adevărat dezastru  pentru cei implicați ,,la vedere” în această operațiune ,,neagră” deghizată într-o activitate polițienească de rutină, sunt vizibile la orizontul apropiat, iar Disperarea își arată fața nemachiată în tabăra conspiratorilor care și-au dat seama că au mușcat din ceva prea tare pentru ,,dantura” lor profesională care este obișnuită cu ,,carnea” moale și neprotejată a cetățeanului simplu și lipsit de calificările și deprinderile necesare apărării împotriva abuzurilor reprezentanților poliției.

Am scris substantivul disperare cu literă inițială mare deoarece disperarea celor implicați în acțiunea ilicită de încercare de compromitere a  procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU, este deja mare și există indicii temeinice că va deveni și mai mare, pe măsură ce se va constata că cei aflați ,,la vedere” în această construcție infracțională, îndeplinesc cu succes condițiile legale necesare pentru a face obiectul unor justificate măsuri preventive.

Dar să nu anticipăm! Despre viitor vom scrie la timpul lui, chiar dacă există indicii că este vorba despre viitorul apropiat.

În mod justificat, cei care gândesc, iar cititorii noștri, atâți cât sunt ei, fac parte din această categorie, au analizat de ce operațiunea de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU părea bine planificată și organizată, inclusiv în partea referitoare la profilul său psihologic care în aparență este al unei persoane impulsive, predispusă la un anume tip de reacții, din categoria celor dorite de către organizatori.

Realizarea unei situații favorizante producerii unor reacții de tip impulsiv pe fondul forțării rezistenței de acceptare a manifestărilor incorecte ale polițiștilor, a fost în mod cert avută în vedere de către cei care au studiat profilul psihologic al procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU.

Faptul că deși unii au acționat cu competență în partea de organizare a operațiunii de compromitere și inclusiv cei doi polițiști prin manifestările și atitudinea lor provocatoare au făcut ceea ce au putut pentru a asigura succesul acțiunii, aceasta nu a avut succesul dorit, nu este vina lor.

Atunci când vrei să măcelărești Ursul, nu pleci la luptă înarmat cu un briceag, iar la o confruntare de bărbați nu trimiți copiii, indiferent cât de colorate le sunt uniformele.

Nereușita acțiunii de provocare se datorează împrejurării că cei doi polițiști de la secția de poliție rurală nu au interacționat cu procurorul ci cu conducătorul auto Daniel-Constantin HORODNICEANU, persoană căreia îi venea greu nu doar să accepte, ci și să înțeleagă că lui i se întâmplă ceea ce i se întâmpla.

Este greu de acceptat că domnul Daniel-Constantin HORODNICEANU nu a auzit că polițiștii mai comit și abuzuri, dar datorită poziționării sale în vârful ,,lanțului trofic”, era în mod evident mirat pentru faptul că și lui i se poate întâmpla așa ceva, deoarece la fel ca mulți colegi ai săi a considerat că ei sunt exceptați de la astfel de manifestări care în mod obișnuit îi vizează pe cetățenii cu statut social și profesional comun.

Atunci când cineva ignoră o realitate, nu înseamnă că acea realitate încetează să existe, ci doar că nu se recunoaște existența ei. În cazul de față, realitatea l-a tras de mânecă pe domnul Daniel-Constantin HORODNICEANU care prin reacțiile sale a demonstrat că nu era pregătit să accepte existența ei.

Dacă negi existența personajului BAU-BAU, asta nu înseamnă că el nu există, că nu îl poți întâlni, ori că el nu îți poate aține calea la ceas târziu și pe un drum unde în acel moment nu erau alți participanți la trafic care să poată fi jenați de ceea ce se putea întâmpla pe carosabil.

El era cel oprit fără justificare legală de către polițiști și a constatat că și procurorii pot fi victime ale unor acțiuni abuzive, ceea ce îi poate ajuta ca în analizarea unor situații similare, să înțeleagă și să aprecieze cu un plus de obiectivitate, faptele imputate polițiștilor.

Stăpânirea reacțiilor lui a fost elementul care i-a împiedicat să aibă succes în ceea ce și-au propus să realizeze.

Faptul că polițiștii erau pregătiți cu dispozitive de înregistrare audio/video pentru întâlnirea cu conducătorul auto Daniel-Constantin HORODNICEANU, nu poate fi negat și demonstrează caracterul premeditat al acțiunii lor îndreptate împotriva acestuia.

În premieră și ca dovadă a faptului că o parte a segmentului de organizare a acțiunii de compromitere a procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU a fost deconspirat, este faptul că tranzitarea zonei unde a fost așteptat, interceptat și provocat de către polițiști, a avut ca scop și rezultat deplasarea acestuia la un lăcaș de cult, a cărui denumire, din respect pentru viața sa privată, nu o vom menționa, cunoașterea acestui aspect demonstrând însă că a existat o acțiune de monitorizare.

Ceea ce este important este că domnul Daniel-Constantin HORODNICEANU a făcut obiectul unei supravegheri operative, care cu greu se poate accepta că ar fi fost una oficială, dar care este necesar să fie investigată oficial, iar cei doi polițiști care l-au oprit au și ei rolul lor pe care este necesar să fie clarificat.

Faptul că domnul Daniel-Constantin HORODNICEANU, aflat în afara programului de lucru nu a fost prezent la jocuri de noroc, consum de droguri, de băuturi alcoolice, relații cu prostituate sau alt tip de activități infracționale, așa cum probabil fac alte persoane, este evident, după cum la fel este și că el face obiectul unor acțiuni organizate profesional și care au ca scop compromiterea lui.

Aplicarea în practică a principiului egalității în fața legii permite ca orice cetățean să poată deveni victimă a aceluiași tip de acțiuni infracționale, iar ceea ce i s-a întâmplat  domnului Daniel-Constantin HORODNICEANU li se întâmplă zilnic la numeroși cetățeni români față de care polițiștii au același tip de comportament, însă datorită faptului că aceștia nu posedă aceeași vizibilitate publică, încălcarea drepturilor lor nu este tratată în mod corespunzător.

Ca o explicație a interesului pe care îl manifestăm pentru situația procurorului Daniel-Constantin HORODNICEANU menționăm că am constatat existența unei ferestre de oportunitate pentru a prezenta în mod argumentat opiniei publice, preocupări cu certă relevanță penală ale polițiștilor care au atribuții în domeniul îndrumării, supravegherii și controlului respectării normelor de circulație pe drumurile publice și care ne afectează pe fiecare în parte.

Practic la fiecare moment cetățenii pot face obiectul unor abuzuri ale acestor polițiști iar structurile de control intern și șefii lor ierarhici acționează în mod favorizant pentru a le acoperi faptele și ca să nu le fie antrenată răspunderea pentru comiterea lor.

La acest moment trebuie de arătat că cei doi polițiști de la o secție de poliție rurală au acționat cu curaj în încălcarea dispozițiilor legale care le reglementează activitatea profesională, participând la o acțiune cu evident caracter infracțional și conștientizând că acțiunea lor vizează o persoană cu statut și abilități speciale, potential beneficiară inclusiv de protecție instituțională specială.

Daniel-Constantin HORODNICEANU nu a comis nicio faptă pentru care să poată fi sancționat, dar starea sa de mirare pentru faptul că nu părea să înțeleagă că i-a venit și lui rândul să fie victima unui abuz, a demonstrat că nu posedă deprinderile necesare pentru a gestiona astfel de situații.

Faptul că acea parte a presei care acționează sub ,,inspirație” instituțională, a acționat și țipă ca din gură de șarpe, pentru că cei doi polițiști ar fi procedat corect, nu înseamnă că este așa ci doar că prin acțiunile lor se încearcă favorizarea unor autori de fapte penale, în scopul împiedicării tragerii lor la răspundere penală, iar aceste fapte au și ele o încadrare în Codul penal.

Dacă țipi tare nu înseamnă că ai dreptate ci doar că faci zgomot, dar când scopul pentru care țipi este unul infracțional, înseamnă că insiști să îți obții o binemeritată încadrare procesuală.

Problema cea mai importantă pe care o avem în vedere este că potrivit indiciilor existente, efectuarea înregistrărilor prezentate în spațiul public cu dialogul dintre procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU și polițiștii de la secția de poliție rurală din județul Iași, s-a făcut cu tehnică operativă similară celei folosite de către structurile informative și cele de aplicare a legii, neexistând dovezi că nu ar fi din inventarul unor astfel de unități. De asemenea, instalarea tehnicii operative utilizate necesită deprinderi care nu sunt specifice polițiștilor de la secțiile de poliție rurală, ceea ce deschide câmp larg unor justificate speculații cu privire la posibila apartenență a deținătorilor de astfel de deprinderi.

În acest context este util și necesar să se stabilească cine ar fi putut efectua supravegherea procurorului la locația de unde s-a deplasat spre zona în care a fost oprit de polițiști și aspectele privind eventuala coordonare a acestora.

Referitor la modul în care se prezintă situația operativă în momentul de față, cel mai probabil, polițiștii de la secția de poliție rurală care au acționat în vederea compromiterii prin metode ilicite a procurorul Daniel-Constantin HORODNICEANU, ,,prea ca la țară”, este timpul să analizeze cu multă maturitate, despre avantajele pe care le prezintă acordurile de recunoaștere a vinovăției, deoarece în viitorul apropiat poate fi o temă de mare interes în ceea ce îi privește.

Pentru cititorii noștri care în mod sigur sunt mai inteligenți decât cei ai altor publicații, vă transmitem că dacă cele prezentate par reale, să fiți siguri că ele sunt reale.