Best Dental

Vreţi „curăţenie”? Clonaţi DNA!

Ziarul Atac, 30 octombrie 2014, Ora 17:45

  • print
  • |
vreti-curatenie-clonati-dna-44131-1.jpg

Numai Direcţia Naţională Anticorupţie, S.R.I. ("Divizia" anticorupţie) şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt instituţii ale statului român?

Unde sunt D.I.I.C.O.T., Parchetele regionale şi locale? Unde este A.N.A.F., cu a sa megastructură, Antifrauda Fiscală, proorocita cea mai tare din Europa, de către Ponta şi Diaconu şi în ce constă activitatea celor peste 170 inspectori antifraudă, din parchete, care, conform atribuţiilor şi competențelor, n-au alte atribuţii decât să majoreze costurile de personal?

Unde este Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor? Unde este Direcţia Generală Anticorupţie şi celebrul 0962? Unde este SRI, cu ale sale "Divizii" de monitorizare şi combatere a evaziunii fiscale? Unde sunt cele peste 250 agenţii guvernamentale, cu peste 200.000 de funcţionari, înalţi funcţionari şi ultraspecialiști care trebuie să supravegheze funcţionarea statului, economiei şi administraţiei, dar, în afară de salarii, mită, corupţie, nesimţire, birocraţie şi salariile cu care împovărează bugetul, nimic altceva?

Unde sunt marile cazuri de evaziune fiscală, pre-anunțate de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, instituţie înfiinţată cu surle şi trâmbiţe de Ponta, Rusanu, Chițoiu, Fenechiu, Voiculescu şi Diaconu (parte din ei conducând finanţele României, chiar şi din puşcărie!?), pentru a rezolva cazurile mari de evaziune fiscală (în fapt pentru a controla întreaga economie naţională şi a proteja afacerile politicienilor şi clientelei politice)?

S-au speriat infractorii, la auzul înfiinţării acestei instituţii şi nu mai fură? Nu mai avem decât infracţiuni de corupţie şi conexe acestora în România? Nu mai avem decât furt din banii publici? A fost eradicată, de către Antifrauda lui Diaconu, evaziunea fiscală din România în domeniul producţiei şi comerţului cu cereale, carne şi produse din carne, legume-fructe, materiale de construcţii, produse accizate, achiziţii intracomunitare, etc.?

După "mările" şi "frecvenţele" rezultate şi după "desele" comunicate de presă - date numai când cineva, mai curios, întreabă dacă Antifrauda mai există -, aşa se pare! Ponta şi Diaconu au "lichidat" evaziunea şi fraudă fiscală, astfel încât doar D.N.A. mai are de lucru în România.

Câtă ipocrizie! Aşa o fi? Eu şi cei care întocmesc bugetul general consolidat al statului (pe care Ponta şi Diaconu au uitat să-i anunţe că s-a eradicat evaziunea fiscală) şi care arată, lună de lună, că evaziunea creşte constant iar încasările la buget (în special cele privind T.V.A., domeniu în care la bugetul de stat nu ajunge nici 50% din total TVA colectată) sunt tot mai mici, ne îndoim. Să ne fi copleşit megashow-ul arestărilor D.N.A. şi, în special, cel din dosarele vedetă, "Microsoft" sau "Restituţio în integrum" a domeniului Ghica şi nu mai realizăm faptul că acţiunile D.N.A. nu sunt decât o picătură (curată), în oceanul mizerabil şi cloaca fraudei fiscale şi corupţiei care ţin România îngenuncheată de peste 24 de ani. Sau ne mulţumim măcar cu atât?

Pericolul mare este că avem prea puţine aşteptări şi savuram prematur efectele războiului declanşat de S.R.I. şi D.N.A. împotriva corupţiei şi evaziunii fiscale, cu toate că acesta vizează doar o gaşcă politică bezmetică, un fel de pluton rătăcit, care s-a aruncat asupra licenţelor "Microsoft" şi a unei moşteniri, ca nişte spărgătorii de bănci neinstruiţi şi nu observăm că adevărata armată, mult prea numeroasă şi mult mai "profesionistă", situată în tabăra clasei politice, care controlează toată fraudă fiscală din domeniul impozitelor şi taxelor, din domeniul fondurilor europene sau din domeniul alocărilor bugetare, face că "victoriile" D.N.A., raportate la complexitatea şi amploarea "războiului", să fie, poate, dacă nu sunt rafuielei interne, pierderi planificate, anticipate şi acceptate chiar de tabăra adversă, respectiv un mod de a "adormi" adversarul, departe însă de a înclina balanţa războiului.

Totuşi, destul de mult în comparaţie cu nimic, trebuie să remarcăm nu numai că este bine cum acţionează D.N.A. - atât ca şi obiective cât şi că moment -, ci este chiar extraordinar, pentru că arată mizeria acumulată în spatele "cortinei" politice, exact în momentul în care, actorii politici se aflau în plin spectacol de prostire şi manipulare a electoratului şi de "strecurare" spre camera de valori a României. În spatele măştilor de îngeri şi servitori ai cetăţeanului afişate - când, în fapt, ei nu sunt decât nişte hoţi, nişte profitori şi nişte gunoaie imorale -, jucând perfect rolul de slujitori ai unor interese naţionale, politicienii oportunişti nu vor decât să ajungă la "borcanul cu miere" şi să-l golească.

Prinşi în offside, cu mâna până la cot în borcan, actorii politici, tupeişti şi ipocriţi, nu recunosc nimic şi invocă imoralitatea procedurilor D.N.A., care, defectând jucăria, şi-au găsit cel mai neplăcut moment (în opinia hoţilor) "să-şi bage nasul în ciorbă politică", exact când Hrebenciucii, Andronestii, Cocoşii, Ştefănii şi alte "icoane" politice reuşiseră, speculând votul negativ (conform sondajelor), să se erijeze în reprezentanţii sărăcimii şi să o mai pună de-un "mandat", în care urmează acelaşi gen de prostire, manipulare şi spoliere a cetăţeanului credul. Şi cum hoţii se consideră veşnic "victime", pentru ei nu este imoral să mintă, însele, să fure şi să trădeze încrederea cetateanuluiu şi nici să bage mâna până la cot în bugetul public, ci este imoral să fie demascaţi tocmai în campania electorală.

În aceste condiţii, oficioasele de partid şi "propagandiştii" de serviciu, subvenţionate şi subvenţionaţi din bani publici sau din evaziune fiscală, situând politicianul deasupra legii, acuza D.N.A. că încalca "cutumele" impuse de politicieni, respectiv că politicianul nu poate fi tratat "discriminatoriu" în campanie electorală,pentru că i-ar ştirbi imaginea. Cum îndrăzneşte D.N.A. să-i strice campania candidatului ? De unde atâta tupeu ? Păi, D.N.A. încă n-a înţeles, că dacă sunt sau ajung la putere, precum Cezar, fac ce vor, aşa cum au făcut cu Garda Financiară care a avut tupeul să-i verifice pe Patriciu, Fenechiu, Voiculescu, Copos, Ioan Niculae, Dragnea, dar mai ales pe Ponta şi Sova ? N-au înţeles nimic ? De unde atât tupeu şi arogantă la D.N.A. să nu înţeleagă cine este stăpânul şi că omul politic ajuns la putere hotărăşte soarta instituţiilor statului ? Ce-i aia "principiul stabilităţii în funcţia publică" când este vorba de interesul politicianului?

Logica clasei politice, în acest caz, că D.N.A. face discriminare prin modul cum anchetează - referindu-se la faptul că numărul celor anchetaţi, raportaţi la câţi sunt, în fapt, în aceeaşi situaţie, de hoţi nedovediţi, este mult prea mic, iar stabilirea persoanelor ar fi subiectivă -, este perfect îndreptăţită. Raportând eficienta activităţii D.N.A., care, ca număr de cazuri, nu reprezintă nici 0,1% din totalul faptic al cazurilor de corupţie din România, şi aplicând şi teoria "să moară şi capra vecinului", politicienii au dreptate.

Având în vedere dimensiunea evaziunii fiscale (de peste 100 miliarde lei anual, din care peste 70 miliarde lei numai în domeniul T.V.A.) şi a corupţiei care a schimbat toate standardele de valoare în România, anihilând total concurenta reală şi economia de piaţă, nu este evident că balanţa este complet dezechilibrată?

Iar Dacă D.N.A., partea din S.R.I. ce s-a ocupat de anticorupţie, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în special, procurorii, judecătorii, ofiţerii S.R.I. şi poliţiştii din cadrul D.N.A., au demonstrat că se poate lupta şi cu clasa politica şi cu premierii şi cu miniştrii sau foşti miniştrii şi cu parlamentarii şi cu magistraţii corupţi şi cu grupările cele mai profesionalizate de crimă organizată, cum ar trebui să se procedeze ? Să se "alinieze" şi DNĂ, aşa cum vrea clasa politica, la modelul de în/activitate şi indicatorii de "eficientă" a celorlalte instituţii, sau, nu cumva, D.N.A. centrală şi SRI anticorupţie ar trebui clonaţi şi împânziţi prin toate, judecătoriile, tribunalele, curţile de apel, parchetele aferente, secţiile centrale şi teritoriale ale D.I.I.C.O.T., D.N.A., structurile centrale şi regionale ale Direcţiei Generale Antifrauda Fiscală, unde"penuria" de cadre profesioniste, neanregimentate politic, pregătiţi să facă faţă presiunilor şi rezistenţi la stres, dispuşi să muncească eficient, este mai mult decât vizibilă ? Păduri s-au restituit, prin aceleaşi metode tip Hrebenciuc-Adam, nu numai în Bacău, ci şi în Bucovina, în Harghita şi Covasna, în Mureş, în Arad, în Maramureş, în Bistriţa, în Timiş, în Caraş-Severin şi în multe alte locuri din România.

Metode de "achiziţii" contra comisioane, tip "Microsoft" sau "C.F.R.", se practică curent în toate instituţiile unde se fac achiziţii publice cu bani de la buget, fiecare "câştigător" de licitaţie publică achitând - de regulă, în avans -, comisionul stabilit. Nu există domeniu în care ordonatorii de credite, "administratorii" banului public, fie că sunt miniştrii, preşedinţi de consilii judeţene, primari, directori de instituţii sau alte funcţii publice, să nu perceapă comisioane la "împărţirea" fondurilor publice. Averile lor (la vedere sau mascate prin rude sau parteneri) comparate cu veniturile declarate sfidează bunul simţ, normalul şi sunt în totală discordanţă cu realitatea, fiind, pentru profesionişti, indicii temeinice şi probe ale corupţiei.

Cum pot justifica, logic şi credibil, averi de milioane de euro, obţinute în perioda cât au acupat o funcie publică, remunerata de la buget ? Cum poate fi credibilă "competentea" şi "eficientă" subită acumulată şi probata de cei apropiaţi celor aflaţi în funcţii publice (nulităţi înainte de a colabora cu cei aflaţi în funcţii publice), în afaceri, care realizează profituri de peste 100% (!!??), în orice domeniu exploatat, când marile corporaţii şi marii producători au marjă de profit între 5 - 15% ? De unde, brusc, asemenea genii şi un asemenea apetit în afaceri, în rândul rudele şi apropiaţilor, aproape fără excepţii, a celor ce administrează fonduri publice în România ? De ce n-au avut acelaşi "succes" fulminant - invidiat şi de cele mai performante companii multinaţionale şi de ce nu concretizează şi ulterior pierderii funcţiilor administrative de către cei care i-au protejat?

Acestea nu sunt argumente suficiente pentru instituţiile regionale şi locale, ale administraţiei publice, având aceleaşi atribuţii ca şi D.N.A., că trebuie să instrumenteze, cu celeritate, provenienţa averilor celor care administrează fonduri publice şi care contrastează, evident, cu veniturile ? Unde este mult mediatizatul serviciu al controlului marilor averi din cadrul A.N.A.F. pe care ni-l prezenta Gelu Diaconu ? Unde sunt rezultatele celebrei liste cu primii 100 de bogaţi ai României şi rezultatele investigaţiilor?

Câţi ani îi trebuie lui Gelu Diaconu să "încropească" lista ordonatorilor de credite, începând cu Năstase, Ponta, Geoana, Băsescu, Cosma, Mazăre, Oprisan, Stancu, Hrebenciuc, Sârbu, Bojin, Iotcu, Falca, Duicu, Cancescu, Nechita, Contac şi mulţi alţi zeci de demnitari, miniştrii sau sute de preşedinţi de consilii judeţene, primari, directori de instituţii, parlamentari şi alte categorii de funcţionari publici şi să constate că, cea mai mare parte dintre ei deţin averi uriaşe şi etalează un nivel de trai ostentativ în raport cu veniturile, realizate - conform declaraţiilor -, exclusiv din remunerarea funcţiei publice, iar soţiile, copii, părinţii, surorile, fraţii, naşii, finii, prietenii apropiaţi sunt cei mai "eficienţi" oameni de afaceri din România, în condiţiile în care afacerile acestora sunt legate aproape ombilical, precum fătul de mama, de ordonatorii de credite bugetare?

În aceasta constă dezastrul economic şi moral al României. În politizarea excesivă a administraţiei şi exploatarea până la absurd a sistemului clientelar de atribuire a posturilor publice. În corupţia generalizată în domeniul împărţirii fondurilor bugetare. În evaziunea fiscală controlată şi protejată de clasa politica, tratată cu indiferenţă, în special, de intitutiile statului regionale şi locale care, blazate şi rutinate, tolerează şi acceptă că normală această stare de fapt ce reprezintă cancerul societăţii şi care, ca specialist vorbind, arata mai mult a model rusesc de societate decât occidental.

În condiţiile în care însă, toţi, de la şef de poliţie, la şefi de parchete, judecătorii, tribunale, curţi de apel, fac parte din şi sunt beneficiarii acestui sistem imoral de parvenire şi existenţa socială, că vor să trăiască mai bine, că au rude şi obligaţii mult prea imoral umane (de tip clan), care includ compromisuri, presupune funcţionarea sistemului ca un mecanism complex, bine articulat, situaţie în care aceste necesităţi şi interese private "extraprofesionale" dezvolta interdependente între politicieni, oameni de afaceri, magistraţi, poliţişti, care, de cele mai multe ori, trec dincolo de firesc, corect, morală, profesie sau lege, nu ajung să te întrebi dacă există vre-o diferenţa între modul cum funcţionează aceste sisteme şi metodele Camorra?

Împărţirea funcţiilor publice şi a banilor publici pe criterii clientelare şi lipsa de morală a celor care sunt tentaţi să participe, "hors-concours" şi să obţină "premiile" ce nu li se cuvin de drept, sau vor să "fenteze" regulile şi normele fireşti ale accesului la funcţii şi banii publici, face că, la nivel regional şi local, instituţii gen D.N.A. să nu fie la fel de performante.

În aceste condiţii, extrapolând "argumentul" preşedintelui Băsescu, precum că "acoperitul" poate avea dublă comandă şi poate fi şantajat de cel ce l-a recrutat, nu acelaşi lucru derivă şi în cazul tuturor funcţiilor publice obţinute pe principii clientelare ? Pot refuza aceştia "binefăcătorii" în cazul unor solicitări imorale?

În realitate, ce se întâmplă în România, respectiv reinventarea tradiţiilor de tristă amintire, a promovării în funcţii publice, exclusiv prin metode clientelare şi a accesului la banii publici, pe bază de comisioane, este rezultatul direct al imixtiunii politicului şi politizării totale a administraţiei publice centrale, zonale şi locale, în special în zona fiscalităţii - de unde îşi trag "seva" majoritatea oamenilor politici şi "sponsorii" lor - şi a interdependentei - lipsită total de principii morale -, dintre conducătorii instituţiilor publice şi clasa politica, sub aspectul subordonării pe baza accesului la funcţii.

Din ceea ce vedem la TV şi este publicat în presă, din păcate, la această oră, în România, adevărată şi singura opoziţie reală, model de administraţie, model de instituţie de stat şi de organ care veghează la aplicarea şi respectarea legii, este doar D.N.A. Restul e linişte, monotonie, lipsa de reacţie, servilism, indolenta faţă de mizeriile politice, aranjamente de tip grupuri organizate, servicii reciproce, imorale, între ocupanţii funcţiilor publice, toleranta excesivă privind evaziunea fiscală, lăcomie şi arivism, exact ceea ce şi-a dorit şi implementat o clasă politica, profund ticăloşită, în societatea românească. Totul trebuie să depindă de politic şi să funcţioneze numai cu acordul politicului.

Ce mă sperie însă e rânjetul primului-ministru când e vorba despre D.N.A. şi viitorul acestei instituţii. Ce ascunde acest rânjet e mai mult decât evident. Un rânjet pe care l-am mai văzut când anunţa, în 2013, cu o satisafactie nedisimulată (din contră), desfiinţarea Gărzii Financiare şi, ca şi cum instituţiile statului deveniseră proprietate să privată, declară că "Angajaţii Gărzii Financiare trebuie să plece acasă !" pentru că "Ştiu ei de ce !".

Nu i-a cerut nimeni şi nu a explicat niciodată ce a dorit să spună prin "Ştiu ei de ce !". Cine însă a urmărit ce s-a întâmplat ulterior cu funcţionarii care au întocmit actele de control în cazul "Transformatorul" - Relu Fenechiu, "ICA" - Dan Voiculescu, "Rompetrol" - Dinu Patriciu&Adrian Năstase, "Loteria Romana" - George Copos, "Transferurile din fotbal", "METRO", "SELGROS" şi multe sute de astfel de dosare, ce-i vizau pe "baronii" locali şi "clientela" lor, dar, mai ales, "Dosarul Rovinari" - unde Dan Sova şi Victor Ponta au prestat, câte 25 de ore din 24 posibile, servicii "profesionale", la o regie de stat care avea şase jurişti angajaţi, mult mai performanţi şi nu se justifica, legal, externalizarea serviciilor -, au înţeles exact de ce comisarii Gărzii Financiare "trebuiau să plece acasă". România fusese preluată de "Camorra" autohtonă, condusă de consiliul "baronilor" şi "mogulilor", iar non-conformismul Gărzii Financiare trebuia pedepsit exemplar.

Era singura instituţie de control fiscal din România, neanregimentata politic, care nu ascultă de ordinele partidelor aflate la guvernare şi nu cerea aprobare - cum se întâmplă în prezent cu Antifrauda lui Ponta, hipercentralizata, dependenta exlusiv de serviciul "risc fiscal", inventat de Blejnar şi "rechiziţionat" de Diaconu -, să efectueze un control inopinat, indiferent de numele său "carnetul" celui vizat şi, logic, trebuia să dispară, pentru că în "organigramă" statului Ponta - Rusanu - Fenechiu - Chitoiu - Diaconu, devenit proprietate "privată", o astfel de instituţie rebelă, nemanipulabila, nu se potrivea. Se va repeta scenariul şi cu D.N.A., procurorii care au instrumentat cazurile răsunătoare de corupţie, urmând să fie "vânturaţi" în locuri de unde nu pot fi pericole pentru clasa politică?

Mai mult ca sigur, dacă Ponta ajunge preşedinte! Cum să nu te ia cu frisoane, atunci, rânjetul primului ministru ? Şi cât de cretin trebuie să fii să nu vezi că în România, deşi se susţine că suntem în Europa, modelul rusesc, tip "Putin" este viabil, agreat şi implementat pas cu pas, mai ales în ceea ce priveşte promovarea clientelismului politic, a menţinerii economiei şi administraţiei hiper-centralizata, dar, mai ales, presa, căreia, prin noul proiect de modificare a Codului penal (avizat/neavizat), i se pune cizma pe grumaz şi pumnul în gură ? În ce sector este concurenta reală şi piaţa liberă în România?

Cine n-a înţeles încă de ce obiectivul P.S.D., U.N.P.R. şi P.C. este câştigarea preşedinţiei de către Victor Ponta, cu orice preţ (asta incluzând toate metodele posibile, morale sau imorale) n-a înţeles că nu atribuţiile funcţiei, în sine, îi interesează pe politicieni când este vorba de preşedinţie ci controlul asupra justiţiei, în general şi asupra D.N.A., în special, pentru că, într-o conjunctură similară cu cea prezenta, exemplul D.N.A. central sau Braşov, poate crea precedente extrem de periculoase pentru Mafia politică ce a a acaparat toată puterea şi economia neagră, iar "clonarea" D.N.A. la nivel de regiuni şi local, "contaminând" şi instituţiile similare, precum D.I.I.C.O.T., Parchete, Judecătorii, Tribunale, Poliţie, S.R.I., poate crea "tsunami-ul" de care are nevoie România pentru a mătura impostura şi mizeria morală instalată de Mafia politică şi a oferi, cel puţin, speranţa generaţiilor viitoare că vor trăi într-o ţară normală, în care nu politicienii (mulţi dintre ei semianalafabeti, colecţionari de titluri universitare, fără a cunoaşte adresa universităţii şi numele profesorilor, plafonaţi intelectual, dar mai ales profesional, protectori ai evaziunii fiscale şi a furturilor bugetare, artizanii politizării tuturor funcţiilor publice, hoţi de profesie, mincinoşi şi imorali, capabili de orice pntru a-şi atinge scopul) le vor decide soarta, ci valoarea şi concurenta reală, neinfestata de intervenţia imorală a politicului, cu tot cortegiul de "instrumente" ce o secondează: nepotism, clientelism sau demagogia găunoasă şi mincinoasă a politrucului ajuns la putere prin fraudă, minciună, ipocrizie sau fals.

Cu Ponta preşedinte, presa cu "botniţă" legală, D.N.A. vânturat şi epurat, A.N.A.F. subordonat lui Fenechiu, Rusanu, Chitoiu, SRI restructurat pe modelul FSB, cu celelalte instituţii ale statului contaminate şi infestate cu politruci, cu "acoperiţi" în toate structurile de cercetare penală şi justiţie, cu datoriile externe de peste 98 miliarde euro, transformate în impozite şi taxe, cu economia şi administraţia hipercentralizată, vorbă lui Moise Guran, ce altă varinta mai avem decât exilul ? Să ne "sinucidă" Ponta, Oprea, Constantin şi aşa zisele partidele politice pe care le reprezintă, dar care se comportă ca şi celule ale Camorra ? Să plătim permanent "taxa de protecţie"politică, precum TVA colectata de hoţi şi împărţită cu clasa politica, ca să fim lăsaţi să trăim în România ?


Ec. Pavel Roman

 

 

EDITORIAL

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

„Hexi Pharma” nu e un caz ci un fenomen ce caracterizează România

Ce se întâmplă azi în România nu sunt accidente și nici întâmplări banale. Este efectul disoluției autorității publice, prin politizarea și, implicit, mediocrizarea profesională a administrației publice. O administrație infestată de sistemul clientelar, servil, controlată politic până la cel mai m ...

ziare

STIRI RECENTE

FACEBOOK

ARHIVA

NEWSLETTER

Introduceti emailul dvs. mai jos pentru a primi ultimele stiri de pe site-ul Ziarulatac.ro

A.B.A. ACCOUNTING
10:50