Anton Pann şi iubirea tainică de la Braşov

Poetul mahalalelor bucureştene a locuit în Şcheii Braşovului cu o călugăriţă răpită de la mânăstire. Anton Pann n-a reuşit niciodată să legalizeze legătura cu Anica, deşi, dintre toate femeile cu care a trăit, pe ea a iubit-o cel mai mult. Au avut împreună trei copii.

Sora Anica, în travesti

Într-o seară, târziu, doi drumeţi osteniţi au bătut la poarta Bisericii Sfântul Nicolae, din Şcheii Braşovului. Bărbatul, oacheş, cu mustăţi înnegrite de tabac, îl ţine tandru, pe după umeri, pe tânărul său însoţitor. Sub veşmintele bărbăteşti se ascunde o copilă de 16 ani, fugită de la mânăstire. Mustăciosul este un oaspete de seamă al Braşovului, Anton Pann. Secretul nu poate fi păstrat mult timp. Anton Pann era profesor de „musichie" la seminarul din Râmnicu Vâlcea. Părăsise Bucureştiul după divorţul de prima nevastă, Zamfira. A fost trimis la Mânăstirea Dintr-un Lemn pentru a da lecţii călugăriţelor. Aici o cunoaşte pe Anica, o fetişcană de 16 ani, nepoata stareţei Platonida. Iubirea care se înfiripă între chipeşul profesor de muzică, de 32 de ani, şi sora Anica nu scapă vigilenţei stareţei. Anton Pann o cere în căsătorie, dar este refuzat, iar fata este pedepsită. După următoarea lecţie de muzică, cei doi fug peste munţi, la Braşov. Pentru a trece neobservată, Anica s-a deghizat în băiat.

O iubire plină de probleme

Au locuit într-o chilie mică, din curtea bisericii. Anton Pann a cântat la strană, la Sf. Nicolae. N-a reuşit niciodată să legalizeze legătura cu Anica, deşi, dintre toate femeile cu care a trăit, pe ea a iubit-o cel mai mult. Au avut trei copii împreună. Primul lor copil, Gheorghiţă, a murit la trei ani. Au mai avut o fată, Tinca, şi un băiat care se pare că a trăit şi el foarte puţin. După şase ani, relaţia lor a început să şchioapete, din cauza intrigilor. Rudele femeii au reuşit s-o convingă să se întoarcă la mănăstire, în anul 1834. Mai târziu, tot rudele au convins-o pe Anica să se mărite cu boierul Alecu Milcoveanu. N-au stat împreună decât un an. Restul vieţii l-a petrecut în singurătate. A murit la 70 de ani. În toamna lui 1854, Anton Pann s-a îmbolnăvit de pneumonie, apoi de tifos. La înmormântare l-au bocit trei femei - două neveste şi Anica.

Anton Pann, un bulgar erudit

Scriitor, muzician şi tipograf, Anton Pann s-a născut în târgul bulgăresc Sliven, în 1796. Adevăratul său nume era Antonie Pantaleon. S-a stabilit cu mama sa în Bucureşti, în 1812, când bântuia în oraş „ciuma lui Caragea". Anton vorbea turceşte, greceşte, ruseşte şi româneşte. Cântăreţ de strană şi profesor de muzică, se afirmă ca scriitor, traducător, editor şi culegător de folclor. A scris „Fabule şi istorioare", „Povestea vorbii", „Călătoria lui Moş Albu" şi „Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea".

Nevestele lui Anton Pann

În afară de Anica, Anton Pann a avut alături două femei. Înainte de a-şi trăi idila de la Braşov, în 1820 s-a căsătorit cu Zamfira Agurezean, cu care a convieţuit şapte ani. După pronunţarea divorţului, aceasta simulează o sinucidere. Din aceasta căsătorie rezultă un fiu, Lazăr. După despărţirea de Anica, în 1840, se căsătoreşte din nou, la 10 februarie. Ecaterina, o fată săracă, avea 18 ani, pe când autorul actualului imn al României avea binişor peste 40 de ani. Îi rămâne alături până la moartea lui. La scurt timp după, însă, se mărită cu un fost ucenic al lui Anton Pann.

Adrian Militaru