„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE ” a fost creat în Braşov

Deşteaptă-te, române!" este, din 1990, imnul naţional al României.Muzica are autor necunoscut. Versurile şi aranjamentul aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 - 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Cu tot respectul cuvenit acestui simbol naţional sacru, fixarea sărbătorii în 29 iulie este o eroare, bazată pe argumente istorice inconsistente. O eroare legiferată, însă, din 1998, Parlamentul a adoptat o lege ce a consacrat ziua de 29 iulie drept Ziua Imnului Naţional.

Tot de atunci prof. dr. pr. Vasile Oltean, directorul Muzeului Primei Şcoli Româneşti şi preşedintele Fundaţiei omonime, se zbate să restabilească adevărul istoric. Eforturile sale, concretizate într-o carte ce a ajuns la cincea reeditare, şi în memorii către Parlament, Preşedinţie, Guvern şi Academia Română, au fost o luptă cu morile de vânt.

Imnul de la poalele Tâmpei

Prof.dr. Oltean demonstrează cu documente indubitabile că meritul zămislirii Imnului Naţional revine Braşovului şi braşovenilor, nu doar pentru că aici a fost creat şi cântat pentru prima oară, dar şi fiindcă doi braşoveni deţin paternitatea asupra versurilor, dar şi asupra melodiei.Dacă în privinţa versurilor nu există controverse, poetul braşovean Andrei Mureşanu fiind autorul poeziei „Răsunet", devenite ulterior „Deşteaptă-te, române!", în privinţa melodiei persistă o confuzie, care a generat şi stabilirea Zilei Imnului Naţional în 29 iulie.
„Nu ne îndoim de paternitatea melodiei, care aparţine dascălului George Ucenescu din Şcheii Braşovului, student, ucenic al lui Anton Pann. Afirmaţiile noastre privind paternitatea braşoveană a versurilor şi melodiei se bazează pe propriile mărturisiri ale lui George Ucenescu, lăsate în manuscrisul său de cântece, păstrat la Academia Română.

Mărturisirea autorului certifică adevărul, care poate fi subliniat astfel: versurile lui Andrei Mureşanu sunt scrise în acea efervescenţă revoluţionară a întâlnirii dintre revoluţionarii munteni şi moldoveni veniţi de la Blaj, de pe Câmpia Libertăţii, la Braşov; pentru a se crea ambianţa întâlnirii, protopopul de atunci, Bonifatie Pitiş solicită concursul poetului Andrei Mureşianu, înrudit cu el, precum şi al lui George Ucenescu dascălul de cântări şi (pe atunci) psalt al Bisericii Sfânta Treime¬Tocile; mai întâi poetul Mureşianu a cunoscut melodia de la Ucenescu şi apoi şi-a formulat conţinutul poeziei, pentru că, spune documentul, „căuta melodie după care să compue un sonnet"; „în duminica următoare, când încă mai erau prezenţi revoluţionarii români, veniţi de la Blaj, s-au reîntâlnit şi cel care a adaptat versurile la melodia „Din sânul Maicii mele" (evident o priceasnă bisericească) a fost George Ucenescu şi tot el a răspândit-o," „fiind poftit în toate părţile să-l cânte", precizează prof. Oltean.

Anton Pann, Şcheii Braşovului şi eroarea de la Râmnicu-Vâlcea

Poemul „Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în ziua în care autorul l-a recitat câtorva prieteni braşoveni, fiind cântat pentru prima oară la Braşov, într-o grădină din Şchei, şi nu în data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea, aşa cum este îndeobşte cunoscut (deşi nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenţi, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta).

Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureşanu a pus versurile sale avea o largă circulaţie în epocă şi nu i se cunoaşte cu certitudine autorul. O versiune spune că însuşi Andrei Mureşanu este autorul melodiei, iar alta susţine că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele „Din sânul maicii mele." Gheorghe Ucenescu susţinea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, deci el ar fi „autorul moral" al melodiei.Profesorul Oltean spune că i se pare de neînţeles uşurinţa cu care s-a decretat de Parlament ziua de 29 iulie ca „Zi a Imnului Naţional Deşteaptă-¬te Române", folosindu-se exclusiv de, către „Ministerul trebilor din lăuntru al Ţării Româneşti". În document este relatată sărbătoarea prilejuită de aprobarea Constituţiei şi sfinţirea steagurilor naţionale la Râmnicu-Vâlcea, moment la care a fost prezent şi Anton Pann, care a cântat „un prea frumos cântec".

Nu poate fi negat faptul că Anton Pann ar fi intonat un cântec patriotic la Râmnicu-Vâlcea, dar a decreta că acesta a fost „Deşteaptă-¬te, române!" este hazardat, crede prof. Oltean.„Celebrarea Zilei Imnului Naţional în 29 iulie, ca fiind născut în acea zi la Râmnicu-Vâlcea, nu rezistă verificărilor istorice temeinice. Apreciem în mod deosebit adoptarea cântecului „Deşteaptă¬te Române" ca imn naţional, dar nu putem accepta sărbătorirea lui nefiresc, pe baza unor mărturii inexacte. Să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică braşovenilor Andrei Mureşeanu şi George Ucenescu meritul de a fi autorii Imnului naţional ", a conchis prof.dr. pr. Vasile Oltean.

Încă o versiune

Istoricul şi muzeograful Valer Rus, directorul „Casei Mureşenilor", are o variantă care nu neagă paternitatea braşoveană a Imnului Naţional, ci doar asupra melodiei. Acesta susţine că Andrei Mureşanu este părinte al versurilor şi a melodiei, bazându-se pe realtările soţiei sale, Susana Mureşanu, consemnate în documente aflate la muzeu: „Andrei Mureşanu şi-a luat băieţii de români de la gimnaziul catolic din localitate şi băieţi de la şcoala primară a neguţătorilor români şi s-a dus cu ei pe Tâmpa, cântând „Deşteaptă-te, române!" După o melodie veche, tărăgănată, care i s-a potrivit. Când s-a coborât de pe Tâmpa, băieţii îl cântau de minune. E bine deci să se ştie că melodia lui „Deşteaptă-te, române!" tot poetul Mureşanu i-a dat-o, cum povestesc mai sus, şi acest imn mai întâi a fost cântat, pe urmă a fost publicat".
De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism şi de libertate pe care îl poartă în el. Acesta a fost şi cazul în timpul Revoluţiei române din 1989, când practic instantaneu şi generalizat a fost cântat ca un adevărat imn naţional, înlocuind imnul comunist „Trei culori".Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!" a fost şi imnul naţional al Moldovei, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră".

Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independenţă (1877 - 1878), primul şi al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaţilor, acest imn a fost cântat în mod spontan de toţi şi emis pe toate staţiile radio.

Interzis de comunişti

Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată dar fără versurile originale.

În ziua revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulţi dintre ei nemaiştiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără şovăială, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

Prima înregistrare, în USA

Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu" din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.

Titlul „Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată", prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza" Revoluţiei franceze. Pe lângă acest imn, românii mai au Hora Unirii, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri şi adaptate la muzică de către compozitorul Alexandru Flechtenmacher. Hora Unirii a fost mai întâi cântată în timpul unirii Principatelor (1859). Astăzi, se interpretează la diverse ocazii festive, mai cu seamă la sărbătorirea unirii din 1859 (24 ianuarie). Melodia este cântată pe ritmul unui dans lent, dar energic, care reuneşte întreaga adunare. Dansul în cerc, (hora), este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea.
Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.

Adrian Militaru