EROII DIN BARTOLOMEU 8 0CTOMBRIE 1916

Dacă, în această perioadă, gândul ne duce des la eroii din decembrie 1989, iar controversele sunt la ordinea zilei, poate că ar trebui să ne amintim că România şi românii au dat, de-a lungul timpului, multe dovezi de tărie şi vitejie. Din fericire, mai există gesturi de recunoştinţă la adresa unora dintre ei, chiar şi acum, după mulţi ani. Un exemplu demn de urmat îl dau autorităţile Braşovului.

Reprezentanţii Primăriei Braşov spun că au fost depuse solicitări pentru obţinerea avizelor necesare reamplasării unui monument dedicat eroilor căzuţi pe „tranşeea morţii" din regimentul căpitanului Cristescu, cei care, în 1916, au murit până la ultimul, apărând Braşovul. În zorii zilei de 8 octombrie 1916, la marginea Braşovului a avut loc un adevărat masacru, cunoscut în istorie cu numele de „tranşeea morţii de la Bartolomeu".

În acea zi au fost măcelăriţi 250 de soldaţi români ce apărau zona gării din Bartolomeu, locul de întâlnire a drumurilor ce duceau la Braşov dinspre Stupini, Ghimbav şi Cristian. Militarii români erau desfăşuraţi pe o întindere de cel mult 300 de metri şi erau înarmaţi cu puşti şi o singură mitralieră. Cu o zi înaintea măcelului, regimentul a făcut faţă cu succes unui atac crâncen, în urma căruia îşi consumase toată muniţia. În cursul nopţii, soldaţii români au fost încercuiţi de un regiment maghiar, iar mai multe mitraliere i-au ciuruit, până la ultimul om.

Au tras toate gloanţele

În 1921, un articol din ,,Gazeta Transilvaniei" încearcă să reconstituie evenimentul: ,,După două zile de lupte, inamicul a forţat, în noaptea spre 10 octombrie (duminică) trecerea liniei ferate dincolo de gara Bartolomeu, pe care o apăra căpitanul Cristescu Sava cu 1/2 companie. (...) Inamicul, care trecuse linia ferată folosindu-se de întunericul nopţii, a strecurat două mitraliere în depozitul de maşini de la Bartolomeu, aşezându-le într-un geam spre flancul stâng al liniei de trăgători, iar la spatele liniei de trăgători se furişaseră soldaţi germani înarmaţi cu grenade de mână.

În zorile dimineţii de 10 octombrie, compania românească s-a trezit deodată din flanc cu un foc ucigător de mitraliere. Mulţi soldaţi au căzut morţi în primele momente. Cei rămaşi în viaţă au început să se retragă spre oraş. Făcând însă câţiva paşi înapoi, au fost întâmpinaţi cu grenade de mână. Din aproximativ 250 soldaţi, câţi se găseau de-a lungul liniei ferate, n-a scăpat niciunul cu viaţă. Toţi au fost ucişi în mod barbar din flanc şi de la spate (...) Imediat după luptă un ofiţer inamic a fotografiat linia de trăgători cu soldaţii români căzuţi... De încheiere, încă o constatare, făcută de inamic. La soldaţii căzuţi în linia de trăgători nu s-a găsit nici un cartuş. Dovadă că în lupta de 2 zile au tras toate gloanţele".

Misterul ordinului de retrageere

Există două variante privind motivul pentru care compania respectivă nu se retrăsese în cursul nopţii. Versiunea acceptată este că, din diferite motive, nu s-a putut comunica ordinul de retragere. A doua versiune vehiculată este că ordinul de retragere nu a fost respectat. Iată ce povesteşte ,,locotenentul prusac G." că a găsit în tranşeee, după încetarea focului: „Am pornit împreună cu ungurii şi am găsit întreaga companie română, înşirată într-o linie compactă, moartă lângă linia ferată, în afară celor 40-60 de soldaţi, pe care i-am luat prizonieri". Cu toate acestea, sursele româneşti spun că nu a existat niciun supravieţuitor din regimentul căpitanului Cristescu. În toamna anului 1920, societatea Mormintele Eroilor a trimis un reprezentant la Braşov, pe căpitanul Ioan Iorga, care să se ocupe de amenajarea mormintelor căzuţi pe frontul braşovean.

Conform primarului de atunci al Braşovului, Ernst Karl Schnell, căpitanul Iorga a găsit în atelierul armatei germane de pe terenul D. Gertner & Co un monument destinat soldaţilor germani îngropaţi în cimitirul din Livada Plăieşilor (azi, strada Constantin Lacea). Reprezentând un vultur aşezat pe un soclu de piatră, monumetul a fost luat şi pus în cimitirul eroilor din Bartolomeu. Cimitirul a fost organizat de-a lungul căii ferate. Într-un spaţiu îngust de numai trei metri, dar lung de peste două sute, au fost înşirate pietrele funerare. În mijlocul lor a fost plasat monumentul. La capătul şirului de morminte, pe o troiţă, inscripţia cuvintelor Reginei Maria: „Nu trebuie să-i plângem pe eroi, ci să-i lăudăm în cântece pentru ca slava numelui lor să treacă în legende".

Osemintele a 455 eroi

Iată cum descrie amenajarea reporterul ,,Gazetei Treansilvaniei", în 1921: ,,Cimitirul, care înainte era o afundătură, a fost ridicat cu multă trudă peste nivelul liniei ferate şi are o lungime de 250 metri. Sunt 18 morminte comune înzestrate cu pietre frumoase, cu cruci de fier, dintre care 13 morminte conţin osemintele a 455 eroi, iar 5 morminte sunt goale, pentru primirea osemintelor găsite, care încă nu s-au putut transporta în cimitir. Între cei morţi sunt osemintele căpitanului Cristescu Sava, a 3 căpitani şi a 3 locotenenţi necunoscuţi... Deasupra mormintelor, ca şi între morminte, sunt frumoase straturi de flori, iar jur împrejur pietriş. În mijlocul cimitirului se înalţă un monument masiv, de-o înălţime de aproximativ 3 metri. Pe un piedestal masiv construit din blocuri de piatră, este fixat un vultur cioplit din piatră - simbolul gloriei eterne. Monumentul e încadrat de 8 obuze mari de piatră legate laolaltă cu lanţuri de fier". Pe fiecare latură a monumentului se aflau inscripţii de recunoştinţă. Pe lângă eroii din Bartolomeu au fost îngropaţi aici şi alţi soldaţi români căzuţi în luptele duse în jurul Braşovului.

Festivitate la care a participat familia regală

În anii următori, 4 blocuri de piatră stilizate au fost dispuse în jurul monumentului, iar pe ele s-au inscripţionat texte comemorative; la fel, textul reginei Maria a fost inscripţionat şi pe soclul monumentului. În 1921, la 7 iulie, s-a organizat ,,un festival pentru preamărirea eroilor căzuţi în luptele de la Braşov", la care au participat Regele Ferdinand, Regina Maria, Principele moştenitor Carol şi principesa Maria. În cântec de fanfară şi în prezenţa a 15 regimente, familia regală a depus mai multe buchete de crini albi pe mormintele eroilor. Până în 1922 au avut loc mai multe clinciuri ale primăriei cu societatea „Mormintele eroilor", reprezentată de căpitanul Iorga.

Ofiţerul a făcut mai multe reclamaţii cum că cimitirul nu este îngrijit şi chiar a blocat drumul care trecea pe lângă cimitirul eroilor, pe unde oamenii îşi duceau vitele la târgul care se ţinea săptămânal în zonă. La mijlocul anului 1922, un decret stabileşte ca terenurile cimitirelor unde sunt îngropaţi soldaţii căzuţi la datorie să fie expropriate, trecând în proprietatea Ministerul de război.

Cimitir desfiinţat de comunişti

În 1972, comuniştii au ras de pe faţa pământului cimitirul, pentru a putea modifica traseele căii ferate şi străzii. Oficial, osemintele au fost mutate în cimitirul militar din Şprenghi, însă în realitate au zăcut la marginea şantierului, ca apoi să fie acoperite de asfaltul şoselei care duce spre Codlea. Piatra funerară pe care este înscris numele căpitanului Sava Cristescu se află acum în cimitirul eroilor din Şprenghi, în faţă căruia tronează o statuie uriaşă a unui soldat sovietic. În urmă cu câţiva ani, pe locul unde odinioară se înşirau cele 18 monumente funerare, lângă calea ferată din Bartolomeu, s-a făcut un giratoriu.

„Era şanţul căii ferate de lângă gara Bartolomeiu la capătul Braşovului. Germanii încercaseră două zile să intre pe aici în Braşov. N'a fost cu putinţă, într'aceea trupele române, care se aflau la stânga tranşeei, se retraseră. Cei 168 (n.r. numărul soldaţilor români morţi în tranşeea din Bartolomeu diferă de la o sursă la alta) nu ştiau de aceasta, dar aflaseră germanii. Tiptil se apropie dinspre stânga, în umbra nopţii, un grup de soldaţi cu mitraliere, din faţă veni altul cu granate. Românii nici nu mai avură timp să se apere, căci în curând toţi cei 168 fură omorîţi. O nouă mişelie a Germanilor, căci după legile răsboiului trebuià să-i facă prisonieri.

Dar am văzut, cum gândià Falkenhayn (n.r. comandantul Armatei a 9-a germane) despre aceasta. În tranşeea aceasta, numită „a morţii", e acum un cimitir de onoare, crucile căruia vestesc jertfa adusă pentru desrobirea şi întregirea neamului. Românul care trece pe acolo, îşi descopere capul şi zice: „D-zeu să-i odihnească!". (Fragment din cartea „Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)" de Victor Lazăr).

Adrian Militaru