Farmecul natural al vieţii militare

Lucrarea "Piramida Cantemiristă", reprezintă o formă memorialistică unică în cultura românească, o călătorie în timp şi evenimente, ce relevă sensurile esenţiale ale vieţii ostăşeşti din perspectiva unicităţii fiecăruia dintre autori.

Sunt înfăţişate experienţe personale, simpatii, antipatii, antinomiile şi sensurile esenţiale ale vieţii ostăşeşti trăită în cele mai diferite ipostaze. Scrierile semenilor mei generali constituie, prin ele însele, un corpus de experienţe personale. Ele ne relevă o viaţă autentică a celor ce au ales o carieră a demnităţii şi onoarei, ajungând, peste ani, în vârful piramidei militare. Remarcabil este faptul că memoriile poartă nimbul cantemirian, care a reprezentat pilonul de forţă al carierei noastre militare.

Lucrarea înmănuchiază mărturisiri vibrante ale unor personalităţi remarcabile şi, deopotrivă, ale unor temperamente lirice, chiar dacă s-au manifestat în rigorile aspre ale cadrului ostăşesc. Retrospectivele autobiografice, chiar de la o sumară lectură, permit identificarea unor bărbaţi puternici, cu o vulcanică forţă întelectuală şi acţională, adevărate repere pentru cei ce doresc să urmeze o carieră militară.

Este o datorie de conştiinţă să-mi exprim gratitudinea nemărginită pentru îniţiatorii proiectului "Piramida Cantemiristă", respectiv eminentului profesor Constantin Giurginca, domnului col. Constantin Mocanu, comandantul Colegiului Militar Liceal "Dimitrie Cantemir" şi, în special, domnului colonel Viorel Ciobanu, care cu nesfârşit altruism, cu devoţiune fără seamăn, au făcut posibilă apariţia aceastei lucrări unice în memorialistica militară.

Ştiu câte întâlniri, câte discuţii, câte deplasări s-au efectuat, câte mii de apeluri telefonice au fost date pentru a convinge pe unii dintre noi să aşternă pe hârtie amintirile din perioada cantemiristă. Ştiu ce zbateri s-au produs, şi câte deligenţe au fost depuse pentru găsirea fondurilor necesare pentru apariţia acestui al doilea volum. De aceea, coordonatorii proiectului merită toate elogiile şi recunoştinţa noastră, a cantemiriştilor, dar şi ale cercetătorilor în domeniul istoriei ultimei jumătăţi a secolului XX şi a începutului secolului al XXI-lea.

Sunt convins că, o dată cu trecerea timpului, lucrarea îşi va spori valoarea documentar-ştiinţifică, deoarece experienţele individuale împărtăşite au fost marcate de schimbări fundamentale de orânduire socială, de alianţe politico-militare, precum şi în filosofia şi structura armatei. Mai ales că mulţi dintre autori au fost vectori sau protagonişi ai acestor transformări.

Introspecţie cantemiristă în stil ... eclectic

Acum, în miezul deplinei maturităţi, am deschis larg fereastra memoriei mele, care cuprinde nesfârşite şi neşterse amintiri din anii în care, cu o nedisimulată mândrie, purtam uniforma de cantemirist. De ceva timp, nu mai port uniforma cantemiristă, dar am viu în sufletul, în toată simţirea mea, în felul meu de a fi, stilul de viaţă care se ghidează, în liniile sale esenţiale, după spiritul cantemirist.

Mai întâi, am eliminat efemeridele din rândul numeroaselor întâmplări şi evenimente la care am asistat sau am fost actant. Apoi, am identificat un şuvoi neuitat de nădejdi, splendori, seninătăţi, deznădejdi şi sclipiri cantemiriste. De-a lungul timpului, ele s-au distilat şi purificat, în creuzetul sufletului meu. După îndepărtarea cortinei uitării, am regăsit toate trăirile mele semnificative de atunci, purificate şi ferecate în armura indestructibilă a timpului.

În arcul timp, ele s-au transformat într-un tezaur memorialistic, care - acum răscolit -, rezonează, profund şi lăuntric, într-o sferă de puritate sufletească sublimă. Unicitatea şi fluiditatea lor sunt, şi acum - după patru decenii şi jumătate -, la fel de intense, fără să-şi piardă nimic din valoarea sau tensiunea lor afectivă. În substratul lor metafizic, sunt sintetizate întregul sens şi întreaga chintesenţă ale vieţii mele.

După o introspecţie selectivă, m-am oprit asupra celor mai preţioase dintre ele şi, mai ales, asupra celor ce se circumscriu sintagmei „spirtul cantemirist", sintagmă ce reprezintă coloana vertebrală, esenţa definitorie a carierei şi existenţei mele. Am „extras" ceea ce a fost mai relevant pentru mine, dar şi ceea ce am apreciat a avea o încărcătură memorialistică, ce pote fi de folos celor ce urmează o carieră militară sau celor ce doresc să se documenteze în materie de „cantemirism".

M-am străduit să prezint faptele, impresiile şi trăirile mele, aşa cum le-am perceput în epocă, cu gândirea şi sufletul meu de atunci. Nu am încercat o risipire a subiectivităţii, nici împiedicarea curgerii şi fluidităţii amintirilor, care se contopesc într-un şuvoi de trăire lăuntrică. În redactare, am evitat folosirea unor criterii epistemologice, străduindu-mă să respect dezideratul goethian de a mă descrie, de a nara în şi din spiritul vremii de referinţă.

Analizând chestionarul, nu am suportat ideea că, aidoma unui examen, trebuie să răspund strict la întrebările pe care le cuprinde, deşi acestea, pe lângă problemele domeniale de conţinut, au şi o raţiune de ordonare cronologică. Eu nu am ţinut seama, stricto sensu, de întrebările din chestionar, deoarece am vrut ca, în scrierea mea, să evidenţiez unele episoade de viaţă, care să aibă nu numai o semnificaţie memorialistică, dar şi o anumită „savoare" pentru tinerii cantemirişti.

Am socotit că ar fi mai fecundă o abordare, care să nu se bazeze pe un criteriu domenial sau cronologic. De aceea, în ordonarea lor nu am folosit aceste criterii, decât în mică măsură. Dar, recitind cele scrise, am consatat, nu fără surprindere, că am respectat criteriul eclectic de clasificare.

Gl. bg(r) Mihail Ţăpârlea