Londra, după nunta regală a prinţului William cu Kate

La o lună şi jumătate de la nunta regală, viaţa capitalei londoneze a revenit la normal. Cetăţenii îşi văd de ale lor, la fel şi numeroşii turişti care asaltează Londra, indiferent de anotimp. Poliţiştii sunt peste tot, dar prezenţa lor este una discretă. Dacă îi vorbeşti unui localnic despre William şi Kate, acesta îţi va zâmbi larg şi va fi gata să te ajute, în caz de nevoie.

Aeroportul londonez pentru curse charter este situat la circa 30 de kilometri de Capitală. Ca să ajungi în oraş, ai două posibilităţi: autobuzul ori taxiul. Cursa costă 24 de lire sterline, iar taxiul - 99 de lire. Dacă faci parte dintr-un grup de 3-5 persoane, taxiul este mai economic, chit că mai dai şi un bacşiş.

În ciuda tuturor aparenţelor, Londra nu este un oraş aglomerat. Este sistematizat exemplar, semafoarele inteligente având o mare importanţă. La un semafor, cârdul de maşini nu aşteaptă decât o singură dată, cu toate că nu se circulă cu mai mult de 35 - 40 km/oră.

Ţiganii fug de centrul londonez

La fiecare coborâre regulamentară de pe trotuar, chit că intersecţia este semaforizată sau nu, pe asfalt este scris cu vopsea "look right" "sau look left", fiindcă englezii circulă pe partea stângă. Poliţiştii în uniformă sunt peste tot, dar închid ochii când pietonii trec pe roşu ori prin locuri nepermise.

În tot centrul istoric al oraşului şi în vecinătatea obiectivelor turistice nu întâlneşti picior de ţigan. Român ori de altă naţionalitate. Oamenii legii îi ridică imediat pe cei care cerşesc ori pe drogaţi, şi abia la secţie îi întreabă de sănătate.

Nu există coşuri de gunoi

În zona obiectivelor turistice nu sunt coşuri de gunoi. Dacă ai băut o cafea, n-ai decât să abandonezi paharul într-un loc mai retras. Imediat apare cineva care adună gunoaiele. Un poliţist ne-a explicat de ce: "În coşurile de gunoi pot fi puse bombe şi nu vezi ce e înăuntru. Oamenii care fac curăţenie costă mai puţin decât pierderea unei vieţi omeneşti".

Mulţi îşi uită bagajele pe te miri unde, în interiorul obiectivelor turistice. Imediat este alertat un om din staff, care îndepărtează lumea şi păzeşte bagajul. În acelaşi moment dă alarma de gradul I. Dacă uitucul se întoarce în 10-15 minute şi îşi recuperează bagajul, totul reintră în normal. Dacă nu, vin geniştii şi urmează o procedură specifică.

Oraşul de sub oraş este fascinant

Englezii sunt politicoşi. Dacă întrebi despre o destinaţie, fie şi într-o engleză aproximativă, localnicul se va opri, îţi va vorbi rar şi va indica prin semne încotro s-o apuci. Va face şi câţiva paşi cu tine, ca să te lămurească mai bine. De asemenea, dacă îl calci pe unul de-ai lor pe bombeu, nu se va supăra, ba chiar îşi va cere primul scuze.

Oraşul de sub oraş este de-a dreptul fascinant, chit că cele zece reţele subterane sunt mici ca dimensiuni, iar trenurile - la fel. Dacă măsori peste 1,80 m înălţime, trebuie să ai grijă la cap. O călătorie pe sub pământ costă cam 9,5 lei. Un abonament pe o zi, circa 27,5 lei.

200 de lire sterline pentru parcare ilegală

Altă atracţie a Londrei sunt autobuzele supraetajate. Dacă nu te-ai descurcat cu automatul de cumpărat bilete, le poţi lua şi de la şofer. Costă 95 de lei călătoria. Taxiurile au aceeaşi configuraţie clasică binecunoscută în toată lumea. Şoferul are volanul pe dreapta, iar lângă el se transportă bagaje. Pasagerii călătoresc în spate, unde sunt trei locuri pe banchetă şi alte două în faţa lor, pe scaune gen strapontină.
Desigur că locurile de parcare în marele oraş - care numără 8 milioane de locuitori şi 12 milioane cu tot cu suburbii - sunt limitate. Pe lângă trotuarele unde n-ai voie să staţionezi este trasată o linie galbenă. Opreşti ilegal, eşti bun de plată. Amenda aplicată de ofiţerii civili ai primăriei se ridică la suma de 200 de lire sterline (aproximativ 950 de lei).

Tarife exorbitante la obiectivele turistice

Accesul la obiectivele turistice este îngrozitor de scump. Singura excepţie o constituie British Muzeum, unde e "free". Intrarea la Muzeul figurilor de ceară, "Madame Tussaud", costă 25 de lire (118,75 lei). În general, astfel de preţuri încep de la 12 lire sterline (57 de lei).
Golden Eye este un obiectiv de dată recentă. Este vorba despre o roată mare, de unde poţi vedea de sus capitala istorică. O rotire completă durează o jumătate de oră. La îmbarcare, personalul de securitate vorbeşte cu tine, ca să afle dacă ai cuţit sau altă armă. Ştiu toate limbile. Mai puţin româna. Le spui că la noi se zice "cuţit" şi îţi rămân îndatoraţi.
Văzută de sus, Londra este şi mai fascinantă. Totuşi, măreţia imperiului nu poate fi egalată de eleganţa vestigiilor franţuzeşti, italieneşti sau spaniole.

Berea englezească e proastă

Ca şi cazarea în marea capitală, bucătăria englezească lasă de dorit. Cele mai modeste fripturi şi mâncăruri la restaurant costă între 10 şi 15 lire, dar nici acestea nu te satisfac. Britanicii se mândresc cu peştele lor cu cartofi prăjiţi, preparat pe care îl găseşti în majoritatea localurilor. Preţul este accesibil, nu şi calitatea peştelui. Fără ketchup sau alte ingrediente, abia dacă se poate mânca. Berea englezească la halbă este proastă, după gusturile noastre. Are un gust stătut şi îi lipseşte acidul.

La Londra, românii nu sunt discriminaţi

Majoritatea angajaţilor din servicii au tenul ciocolatiu. Cei mai mulţi - de origine indiană. Urmează negrii, arabii şi asiaticii. Rar întâlneşti un englez într-o astfel de muncă. În Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, românii nu sunt discriminaţi. Poţi să spui cu glas tare că vii din "Rumenia", câte vreme ţi-ai plătit biletul de intrare la muzeu ori ai achitat nota de plată la restaurant, şi nu stai cu mâna întinsă. Dacă eşti confundat cu un rus, nu trebuie să te superi. Confuzia poate constitui chiar un motiv de amuzament.

Cu soldaţii care fac de gardă la diverse palate, fără să mişte timp de ore întregi, toţi vor să aibă poze. Iar aceştia nu se supără, fiindcă este job-ul lor.

În palatul regal Windsor sunt inscripţionate şi numele unor regi români. Ceea ce înseamnă că aceştia fac parte din Ordinul Jartierei şi au fost primiţi de monarhii Angliei.

Dan Coste