Primii paşi ai Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare

În septembrie 1990, sub egida Clinicii de Anestezie Terapie Intensivă, a început experimentarea unui sistem de urgenţă ce funcţionează şi în alte ţări europene. Acesta avea la bază transferul unui echipaj medical spitalicesc cu dotarea necesară la locul unde se afla pacientul aflat în stare critică, în vederea acordării unui asistenţe medicale de urgenţă calificate. Echipajul era condus de un medic pregătit în domeniul anesteziei şi terapiei intensive şi în domeniul medicinei de urgenţă.

La această fază de început, noul serviciu, numit SMUR sau Serviciul Mobil de Urgenţă şi Reanimare, avea în dotare o singură maşină echipată pentru intervenţie rapidă, fără posibilitatea de a transporta pacientul, transportul pacientului urmând să se facă cu o autosanitară a Serviciului de Ambulanţă.

În anul 1991, SMUR a primit prima ambulanţă de reanimare sub forma unei donaţii din Germania. Până în octombrie 1990, noul sistem a funcţionat în totalitate cu personal voluntar. Conducătorii ambulanţei SMUR erau studenţi la facultatea de medicină, medici sau voluntari ai Crucii Roşii din Tg. Mureş.

După ce încercările de colaborare cu diferite instituţii nu au avut rezultatul dorit, în luna octombrie 1991 a început o perioadă experimentală de 6 luni, punând echipajul Serviciului Mobil de Urgenţă şi Reanimare sub coordonarea operativă a Grupului de Pompieri Militari Mureş, care urma, în această fază, să asigure conducătorii auto pentru ambulanţa de reanimare şi spaţii de cazare şi instruire pentru personalul medical al SMUR-ului. În noul model de funcţionare, SMUR-ul era sub coordonarea Clinicii de Anestezie Terapie Intensivă din punct de vedere medical şi sub coordonarea Pompierilor din punct de vedere operativ.

În luna noiembrie a anului 1992, în urma unui curs internaţional ce a durat 3 săptămâni, cu instructori din Germania, Olanda, Scoţia şi SUA, a avut loc o aplicaţie la care au fost invitaţi reprezentanţi ai diferitelor ministere şi instituţii. În urma acestei aplicaţii, Ministrul Sănătăţii a declarat, prin ordinul numărul 1094 din 5 Noiembrie 1992, noul sistem din Târgu Mureş drept Centru Pilot Naţional.

În anul 1993 s-a creat camera de reanimare în cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş în vederea continuării îngrijirii pacienţilor în stare gravă aduşi de SMUR sau sosiţi cu alte mijloace la spital, până la preluarea acestora de diferite secţii ale spitalului. Noua cameră de reanimare a redus mortalitatea în cadrul Serviciului de Primiri Urgenţă al Spitalului Judeţean Mureş cu aproximativ 50%.

Tot în anul 1993, Brigada de Pompieri Strathclyde din Scoţia a donat prima autospecială de descarcerare Grupului de Pompieri Mureş, instruind şi personalul din cadrul Grupului în vederea utilizării corecte şi eficiente a acestui echipament.

Din anul 1993, Serviciul Mobil de Urgenţă şi Reanimare (SMUR) a devenit Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD).
Tot în anul 1993, primele modele preluate după cel din Târgu Mureş au apărut la Oradea şi la Sibiu, adoptând modul de funcţionare al sistemului din Târgu Mureş.

În 1996, preşedintele ţării a promulgat Legea 121 a Corpului Pompierilor Militari. Pentru prima dată în România, în cadrul acestei legi la art. 9 şi la art. 18 lit.K se specifică faptul că Pompierii Militari au ca atribuţii şi acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi descarcerarea. Această lege pune noul sistem în legalitate după o perioadă de experimentare de aproximativ 5 ani.

În anul 1999 s-a introdus în dotarea permanentă a SMURD un elicopter tip Allouette III. În anul 2001 s-a deschis primul dispecerat integrat 112 care deserveşte Pompierii, Poliţia, Ambulanţa şi SMURD. Astăzi, vorbim deja despre un serviciu performant, la nivel naţional. Istoria continuă.

Teo Popa