Şcheii Braşovului de altădată

Ziarul Atac, 10 iulie 2011, Ora 17:08

Republica Şchei

Cele şapte cetăţi întemeiate de saşi în Transilvania secolului XIII fuseseră gândite ca importante centre comerciale, ridicate la întretăierea drumurilor, cu ziduri întărite şi porţi monumentale care să le apere de duşmani. Cetatea Braşovului nu făcea excepţie de la regulă: avea 32 de turnuri, 8 bastioane şi 4 porţi de intrare, care se deschideau doar în zilele de târg. Aşa se face că, pe la 1364, toate mărfurile care veneau de oriunde se stocau la poarta cetăţii şi erau duse mai departe de neguţătorii români din Valea Şcheilor. Satul, a cărui vatră era o veche cetate dacică fortificată, ridicată în apropierea Pietrilor lui Solomon, s-a întins până la poarta cetăţii, mereu închisă pentru români. Istoria Şcheilor este legată strâns de oamenii bisericii, de domnii aflaţi în trecere pe aici şi de permanenta stare de veghe.

Interdicţia de a ridica biserici

Românii nu aveau voie să îşi construiască biserici, aşa că la răspântii au ridicat 64 de cruci pe care le-au închis în piatră. Aici veneau cu preotul să-şi sfinţească logodnele şi să-şi boteze copiii. În prezenţa preoţilor, Troiţele se transformau în mici biserici. Satele româneşti erau apărate de câte o ceată de flăcăi, doar Şcheienii aveau 7 cete în loc de una, care să le păzească troiţele şi drumurile: junii tineri, junii bătrâni, roşiorii, albiorii, dorobanţii, curcanii şi braşovechenii. Poate că nu astea le-au fost denumirile de la începuturile istoriei, poate că junii de azi nu mai ştiu exact de ce împlinesc ritualurile pe care le împlinesc. „Aşa a făcut şi tata moşu" - e singura explicaţie pe care o pot da. Dar în veacul XVIII faima Junilor Şcheieni a ajuns până la Viena, la urechile împăratului: un anume Ilie Birţ şi junii lui îi întorseseră din drum pe turci la Piteşti, salvând astfel cetatea Braşovului şi graniţa imperiului.

Trei generali şi împăratul însuşi l-au decorat pe Ilie Birţ, povesteşte Păstrătorul: „Ilie Birţ a cerut împăratului de la Viena să aprobe Republica Şchei, nici mai mult nici mai puţin... ca o aşezare aparte constituită pe baze juridice şi cu o identitate juridică. Nu s-a aprobat, deşi Ilie Birţ avea o trecere extraordinară la împăratul de la Viena. El devenise un lider al obştei din Şchei. Mergea la dieta de la Cluj, la cea de la Sibiu, vorbea 4 limbi. Era o personalitate de legendă. În 1760 s-a ridicat etajul şcolii. Judele Braşovean i-a reclamat pe românii din Şchei la împăratul de la Viena: „valahii noştri s-au revoltat şi au creat casă peste casă, casă în lung şi în lat". Împăratul a dat dispoziţie să se distrugă şcoala. În această situaţie, Ilie Birţ şi-a adunat Junii în jurul şcolii, cu buzdugane în mână şi când au venit dorobanţii să distrugă şcoala, n-au avut cum. S-a dus şi el la împărat cu cele 4 decoraţii pe piept şi l-a convins pe împărat să lase şcoala în pace pentru că el l-a sprijinit. În acest fel a fost salvată şcoala, în 1760, de Ilie Birţ". Astăzi, o stradă din Şchei îi poartă numele. Nu este singurul rămas viu în memoria junilor. Un altul, mai aproape de zilele noastre, l-a înfruntat pe trimisul împăratului Roşu. Numele lui: Ghiţă Gal.

Ana Pauker şi junii braşoveni

„În 1949, când Ana Pauker a dat decretul de desfiinţare al tuturor grupărilor din ţară au fost desfiinţaţi şi junii braşoveni. Ghiţă Gal era şeful junilor tineri. S-a trezit cu toate organele de ordine ale timpului: le-au ars căciulile şi hainele le-au rupt steagurile, i-au desfiinţat. Din 1949 nu s-a mai practicat obiceiul junilor, pentru că dacă se adunau 10 persoane la un loc însemna că acolo se complota şi te trezeai în puşcărie. În 1956, primul care a scos junii la Surla a fost acest Ghiţă Gal. Când a văzut că ies 7 persoane cu surla şi nu se întâmplă nimic, a considerat că s-a terminat povestea asta tristă şi în 1957 au ieşit călări cei 7 juni. În 1978, la ieşirea junilor, primul secretar a intrat în biroul meu, furtunos:
- Cheamă-l pe Ghiţă Gal!
L-am chemat:
- Nea Ghiţă, vino, te cheamă primul secretar
- Ce mai vrea, băi, şi ăsta?
A venit, a intrat pe uşă:
- Trăiţi to'arşu' prim secretar
- Băi, Ghiţă, mâine e ziua junilor...
- Da, to'arşu' prim secretar
- Băi! Lansez al 120-lea tractor în amfiteatrul mare, vin delegaţii din 30 de ţări, radio, televiziunea, haideţi şi voi să vă vadă ce faini sunteţi!
Ghiţă s-a uitat lung la el, aşa, şi a zis:
- Taica moşu' n-o călcat pe-acolo ! Nici io n-oi călca!
Primul secretar, furios, a început să strige:
- Vă desfiinţez!
- Nu ne-or desfiinţat ungurii, apăi nu ne-oi desfiinţa nici tu
S-a întors să plece şi din uşă a mai zis:
- De-ţi pofti mâine la masă, bine-o fi, de nu, tăt aia ie...
A doua zi, primul secretar a venit la mesele junilor, la Pietrele lui Solomon... La 80 de ani, Ghiţă Gal era călare pe cal! La 82 de ani a murit de peritonită. Era în ziua junilor şi a refuzat să se ducă acasă. Până la spital a murit. Acesta a fost Ghiţă Gal".